Elisa Leonida s-a născut într-o familie de intelectuali, la data de 10 noiembrie 1887, fiica lui Anastase Leonida şi a Matildei Gill, cu încă zece fraţi, toţi însă având realizări majore în carierele pe care şi le-au ales. Dintre ei, poate cel mai cunoscut este Gheorghe Leonida, sculptor de meserie şi colaborator în echipa formată de sculptorul Paul Landovski din Paris, care a realizat celebra statuie Christos Mântuitorul, plasată pe muntele Corcovado din Rio de Janeiro. Se presupune chiar că Gheorghe ar fi modelat capul statuii. Una din surori, Adela, a devenit medic oftamolog, iar Dimitrie Leonida a ales cariera de inginer şi a pus bazele Muzeul Tehnic, care îi poartă şi numele.
Elisa Leonida a făcut şcoala primară la Galaţi, urmând apoi cursurile Şcolii Centrale de Fete din Bucureşti şi ale Liceului Mihai Viteazul, secţia reală. Din cauza ideilor preconcepute ale vremii, a fost repinsă de conducerea Şcolii de Drumuri şi Poduri din Bucureşti, însă începând cu anul 1909 s-a înscris la Academia Regală Tehnică din Berlin, de la Charlottenburg.
Prima femeie-inginer din Europa
Rectorul academiei s-a simţit nevoit, dar şi forţat de contextual actual să îi atragă atenţia gălăţencei ca nu care cumva să dea prilej de nemulţumire, ea fiind un caz aparte. A încercat să o convingă să renunţe, invocând ca argument esenţial chemarea femeii, cei trei K: Kirche, Kinder, Küche, adică biserică, copii şi bucătărie. Acestea erau elementele esenţiale ale profilului femeii din acei ani. La cererea ei de înscriere, decanul Hofmann s-a lăsat convins cu greu, invocând ca argument mai sus menţionatul motiv. În frunte cu decanul, şi alţi profesori au ales să o ignore în timpul studiilor şi al laboratoarelor, însă ignorarea prezenţei sale s-a transformat, prin muncă, silinţă şi răbdare, în recunoaşterea abilităţilor, cunoştinţelor şi abilităţilor ei. La înmânarea diplomei, la finalul studiilor, în anul 1912, decanul Hofmann i-a adresat următoarele cuvinte: cea mai silitoare dintre silitori.
Acest eveniment a fost remarcat şi consemnat de presă ca o ştire senzaţională: O compatrioată a noastră, domnişoara Elisa Leonida, în loc să studieze Literele sau Medicina, sau mai rău, Dreptul, a studiat Ingineria la Charlottenburg. În inginerie, viitorul femeilor e mare, iar domnişoara Leonida a trecut cu deosebit succes examenul final, obţinând diploma de inginer, consemna ziarul Minerva în 1912. Obţinerea diplomei a făcut-o pe Elisa Leonida prima femeie-inginer din Europa.
Deşi i s-a oferit un post de inginer în Germania, la firma BASF, s-a întors în ţara ei, de altfel, aşa cum o făceau mulţi din cei plecaţi în străinătate la studii. După întoarcerea în România, a reuşit cu ceva dificultate să se angajeze la Institutul Geologic. După începerea războiului, a participat ca membră a Crucii Roşii, ajungând să conducă spitale de campanie din zona Mărăşeşti, fapt pentru care a primit şi numeroase decoraţii. În 1918, pe front, mai exact la Ghidigeni, s-a căsătorit cu chimistul Constantin Zamfirescu, fratele cunoscutului scriitor Duiliu Zamfirescu. La nuntă a participat inclusiv Regina Maria.
Căsătoria, familia şi cercetarea, apreciate şi consemnate în presa vremii
După război, şi-a reluat activitatea în cadrul Institutului Geologic, unde s-a preocupat de analiza apei potabile, a minereurilor, petrolului, gazelor naturale etc. A semnat peste 85.000 de buletine de analize, toate publicate sub un singur titlu: Studii economice, editată de institut. Toate analizele şi rezultatele numeroaselor studii de teren au fost înregistrate şi consemnate în monografiile Contribuţiuni la studiul bauxitelor din România (1931) şi Studiul chimic al cromitelor din Munţii Orşovei (1329), Studiul compoziţiei chimice a ţiţeiului în R.P.R ş.a.
A predat la Şcoala de Fete Pitar Moş şi la Şcoala de electricieni şi mecanici din Bucureşti. De menţionat este şi faptul că, deşi de la vârsta de 52 de ani putea beneficia atât de salariu, cât şi de pensie, Elisa Leonida Zamfirescu a ales doar salariul, aducând statului roman o economie de 300.000 lei, valoare estimată în anul 1963. A fost prima femeie membră a Asociaţiei Generale a Inginerilor din România şi membră a Asociaţiei Internaţionale a Femeilor Universitare, în cadrul căreia a contribuit major la cunoaşterea de către ceilalţi a activităţilor desfăşurate de femeile din România.
A devenit mama a două fete. Peste ani, una dintre ele a devenit profesoară, iar cealaltă a urmat drumul mamei şi a devenit inginer. Exemplara ei viaţă de familie a devenit subiect de presă, numărul 14 din 8 martie 1960 al ziarului Românul American dedicându-i un întreg articol.
Elisa Leonida Zamfirescu a încetat din viaţă la vârsta de 85 de ani, la data de 25 noiembrie 1973, despre nefericitul eveniment amintind întreaga presă românească.
