Ce dacă afară e ger de crapă pietrele? Pentru pescari e o vreme numai bună pentru o partidă de pescuit la copcă. Bălţile şi ghiolurile din Deltă au îngheţat, aşa că pescarii şi-au pus sculele în spate şi au plecat în căutarea „monstrului”.
Pierdere de timp sau pasiune extremă?
Pentru cei care nu au microbul pescuitului în sânge, o partidă de pescuit la copcă poate însemna pierdere de timp. Dar pentru cei care stau numai cu gândul la undiţe şi lansete, a venit vremea pentru „off-road-ul pescuitului”. Bălţile au îngheţat bocnă, iar peştele dă târcoale chiar pe sub gheaţa groasă de câţiva centimetri. Pe balta Jijila din Tulcea e freamăt mare. Vreo cinci bărbaţi, încărcaţi mai ceva ca furnicile, au ajuns la întinderea care arată ca un patinoar. Îşi scot topoarele şi rucsacurile în care au îndesate plase. În fruntea pescarilor se află nea Doru. Abia aştepta să vină gerul şi să pescuiască la copcă. Deşi recunoaşte că e periculos, bărbatul este atras ca un magnet de ghiolul îngheţat bocnă. „Pe măsură ce înaintăm pe baltă se aud trosnituri, semn că gheaţa nu este prinsă în strat uniform. Prin unele locuri e groasă de zece centimetri, dar pe ochiurile în care a bătut soarele e ca o coală de hârtie. Sper ca anul acesta să nu mai fac baie în apa îngheţată, aşa cum am păţit anul trecut. Dar cum orice pasiune se face cu sacrificiu, iau în calcul şi această variantă”, a spus nea Doru, cu gura aproape încleştată din cauza gerului.
Pescarii înaintează în şir indian pe baltă. După ce aruncă o privire generală, la un semn se opresc. Unul dintre ei scoate un topor şi începe să lovească gheaţa din care sar aşchii ascuţite. „Aici e cel mai bun loc. Punem aici o plasă, iar la câţiva metri mai încolo mai montăm una. O lăsăm câteva ore şi apoi o verificăm. E vremea ştiucii, deci ar trebui să plecăm acasă cu câteva exemplare. Să sperăm că vor fi şi pline cu icre”, a mai spus nea Doru. Prin ochiul de gheaţă format, pescarii îndeasă cu mâinile goale o plasă. Ca şi cum afară nu ar fi temperaturi negative, îşi clătesc mâinile cu aceeaşi apă rece sloi şi caută cu privirea un alt loc de pescuit.
La undiţă sau la plasă?
Chiar dacă pentru nea Doru şi ai lui, pescuitul cu plasa este mai rentabil, nimic nu se compară cu plăcerea pe care o simt pescarii atunci când bagă firul undiţei într-o copcă. Aşteptarea şi, de multe ori, norocul de a prinde un „chitic” îi fac pe mulţi să inventeze chiar poveşti cu monştri. Aşa că, în timp ce peştii se prind în plasa lui nea Doru, bărbatul mai face o copcă, de data aceasta pentru pescuitul la undiţă. Îşi ia un scăunel şi îşi începe treaba pe care abia aştepta să o facă de anul trecut. „Mi-am luat din Galaţi nişte cărăşei vii, îi pun în cârlig şi aştept. Nu o să am cine ştie ce capturi, la undiţă, dar mă relaxez şi până la urmă ce gustoasă este saramura din peşte mic”, mai spune nea Doru.
Orele trec, iar norocul lui nea Doru la undiţă e mic, cât o hamsie. Vreo doi „chitici” a reuşit pescarul să scoată la suprafaţă. Orele au trecut şi chiar dacă gerul a pus stăpânire pe toată ţara, nea Doru şi ai lui parcă nici nu au simţit frigul. Ce-i drept, i-a ajutat şi ţuica de prună pe care şi-au adus-o ca „întăritor”.
Orele au trecut, iar nea Doru scoate plasele. Vreo patru ştiuci „dolofane” s-au prins în plase. A fost o zi bună până la urmă, chiar dacă gerul a îngheţat totul în jur. Soarele apune, dar mâine este o nouă zi. Numai bună de pescuit.
