Primul 23 august de după războiul mondial nu putea fi sărbătorit fără binecuvântarea „eliberatorilor” sovietici, ocupanți practic ai României. Nu era încă sărbătoare națională, regele Mihai I se afla în așa numita „grevă regală” față de guvernul Petru Groza, Germania nazistă abia fusese învinsă, dar comuniștii deja începuseră să rescrie trecutul.
Întoarcerea armelor se făcuse fără vreo participare semnificativă a acestora, însă istoria noilor vremuri avea nevoie de „eroismele” lor închipuite în lupta cu „vechea orânduire cea crudă și nedreaptă”.
Conducerea de atunci a orașului Galați și a județului Covurlui a organizat o manifestație pe strada Domnească, Autoritățile româno-sovietice și reprezentanții Frontului Unic Muncitoresc primind defilarea „trupelor și a organizațiilor profesionale în Piața Olimpic”.
Avem, din arhiva fiului fostului prefect din acea vreme, Neculai Ignat, două fotografii. Una în fața Bisericii Sfântul Nicolae (foto 2), unde s-a oficiat un Te Deum și cealaltă în Piața Olimpic, acolo unde se grupaseră oficialitățile (foto 1).
Peste 3 ani, 23 august avea să devină Zi Națională. Deja, la acea oră, mulți dintre tovarășii de drum ai comuniștilor, social democrați sau liberali, erau băgați în pușcării, iar autoritățile politice nu mai treceau pe la biserică.
Până în 1955, portretele lui Marx, Engels, Lenin și Stalin dominau manifestațiile, apoi s-a trecut în faza național-comunismului, când Dej și ulterior Ceaușescu (cu exagerări grotești) au schimbat numele „insurecției armate antifasciste” în „revoluția de eliberare națională și socială, antifascistă și antiimperialistă”, portretele dominante devenind ale lor.
Pentru că abia a fost Ziua Marinei, publicăm și două fotografii legate de eveniment, făcute tot în 1945 și tot sub atenta supraveghere a autorităților sovietice (împuternicite chipurile de Comisia Aliată de Control).
Una este făcută în fața Palatului Navigației (foto 3), iar cealaltă în interiorul Bisericii Sfîntul Nicolae, la un Te Deum dedicat marinarilor căzuți la datorie (foto 4).