* Cu toate că a fost distrus de circulaţia căruţelor şi de la Poligonul Smârdan, relieful „Valului Roman” este vizibil pe Google Earth * Pentru construirea acestei fortificaţii, soldaţii legiunilor romane au săpat peste 1,8 milioane de metri cubi de pământ
„Valul Roman”, fortificaţie cu o lungime de aproximativ 25 de kilometri care înconjoară Galaţiul pe la sud, vest şi nord, a fost construit pe vremea Împăratului Hadrian şi a fost refăcut în vremea lui Constantin cel Mare. Rolul acestei fortificaţii era de a apăra de năvălirile popoarelor barbare „capul de pod” al stăpânirii romane la nord de Dunăre, aşezarea de la Barboşi-Tirighina. Adică teritoriul Galaţiului de astăzi. „Prata”, cum denumeau romanii teritoriul din interiorul unei fortificaţii, era zona în care erau desfăşurate activităţile economice ce asigurau traiul celor din aşezare, cultura cerealelor, păstoritul, pescuitul, meşteşugurile. Aşezarea romană de la Barboşi era formată din câteva mii de locuitori, militari şi civili. Era condusă de cinci magistraţi, dintre care unul era primar ales pe cinci ani. Aşezarea era şi un puternic centru economic, în peste o sută de locaţii din Moldova fiind găsite fragmente de amfore identice cu cele găsite în patru depozite cu amfore cu cereale şi ulei descoperite în cartierul Dunărea. La Barboşi se afla şi o parte din flota Legiunii Flavia Classis Moesica, legiune de navigaţie a armatei romane. „Valul Roman” ocolea aşezarea de la Barboşi-Tirighina la o distanţă de 15 km, de la Siret la Prut. Aşa că „prata” avea o întindere foarte mare. Traseul „Valului” este un arc de cerc care se întinde de la malul Siretului, din zona satului Traian, spre zona comunei Odaia Manolache, apoi spre Tuluceşti si mai departe la Prut (foto 1). Fortificaţia „închidea” zona dintre Siret şi Prut şi era continuată pe teritoriul Basarabiei si Ucrainei de astăzi, de un alt val, care se întindea până la Marea Neagră.
Soldaţii romani au mutat din loc 1.800.000 mc de pământ
Dimensiunile sale erau impresionante. Fortificaţia era formată la exterior dintr-un şanţ de apărare, care avea lăţimea de 16 metri şi adâncimea de 5 metri. Şanţul era urmat la interior de valul de pământ cu înălţimea de 5 metri. Pentru construirea acestei fortificaţii, de la Siret la Prut, soldaţii romani au săpat şi au mutat din loc 1.800.000 de metri cubi de pământ. Şanţul adânc de 5 metri avea fiecare taluz format din câte două pante foarte abrupte. Valul de pământ era construit pe o palisadă, parapet din stâlpi de lemn cu înălţimea de 4-5 metri. Pentru că terenul era nisipos, pentru a asigura soliditatea „valului”, romanii au adus argilă şi au îngropat stâlpii în argila bătută cu maiurile. Apoi, pe palisada de lemn a fost construit valul de pământ. A fost o muncă titanică, pentru că această construcţie a fost realizată pe o distanţă de 25 km, de la Siret la Prut.
O fortificaţie greu de trecut
Prof.univ.dr. Mihalache Brudiu, care a a lucrat ca arheolog la Muzeul de Istorie şi este cel care a descoperit o parte din vestigiile din Rezervaţia Arheologică de la Galaţi, ne-a declarat că în construirea „Valului Roman” a fost folosită o tehnică ce nu a mai fost întâlnită la alte fortificaţii romane: „Construcţia valului înseamnă o tehnică cu totul nouă, necunoscută până acum la alte fortificaţii de acest gen”. Prin construcţie şi dimensiunile sale, fortificaţia era greu de trecut de hoardele barbare: „Ceea ce trebuie să se înţeleagă în ceea ce priveşte eficacitatea acestei fortificaţii este următoarea situaţie: barbarii veneau în masă, cu tot cu familii, cu căruţe, cu turmele de animale, cu toată avuţia lor, iar când ajungeau la <<Valul Roman>> nu mai puteau să treacă, pentru că lăţimea şanţului, de 16 metri, adâncimea de 5 metri, pantele foarte abrupte, plus cealaltă pantă abruptă, a valului, nu erau aşa uşor de escaladat”, ne-a declarat profesorul Mihai Brudiu.
„Valul Roman”, vizibil pe Google Earth
De-a lungul veacurilor, şanţul de apărare s-a colmatat, malurile s-au teşit, iar valul de pământ a fost distrus de eroziune şi de circulaţia căruţelor. După ce în 1956 a fost construit poligonul de la Smârdan, valul de pământ a fost străbătut şi de tancuri. Liderii Tratatului de la Varşovia voiau să construiască pe val o cale ferată, pentru transportarea echipamentelor militare. Totuşi pe alocuri, „Valul Roman” mai este vizibil în geografia locului.
Dar, mai interesant de atât, relieful „Valului Roman” se vede din spaţiu, traseul său fiind vizibil pe aplicaţia Google Earth. Dacă de la satul Traian şi până la unitatea militară a poligonului de la Smârdan peste val este suprapus un drum de căruţe, relieful „Valului Roman” se vede foarte bine, pe Google Earth, în zona de la nord-est de unitatea militară şi satul Odaia Manolache. Este o formă de relief ce străbate zona de la sud-vest către nord-est, distinctă în relieful zonei, cu văi şi coaste de deal orientate pe direcţia nord-sud (foto 2). „Valul Roman” se vede şi în zona dintre Odaia Manolache şi Tuluceşti, pe câmpurile de la sud de Pădurea Gârboavele. Pe această porţiune, relieful valului se vede ca o urmă distinctă, de culoare deschisă. Traseul „Valului Roman” intersectează şoseaua Galaţi-Cuca în apropierea drumului de acces către Pădurea Gârboavele (foto 3). În continuare, „Valul Roman” coboară spre Tuluceşti, dispărând în viile de la marginea satului. Pe porţiunea de la Tuluceşti până la malul Prutului, traseul „Valului Roman” nu mai este vizibil, pentru că a fost distrus la lucrările de desecare din anii ’60.
Un proiect prin care fortificaţia va fi pusă în valoare
„Valul Roman” are soarta tuturor vestigiilor din rezervaţia arheologică de la Galaţi. Nu numai că nu se vorbeşte de ele şi nu sunt marcate pe hărţile Galaţiului, dar o parte dintre ele, deosebit de importante pentru istoria naţională şi istoria Imperiului Roman, au fost distruse. În cazul „Valului”, sunt ceva şanse pentru punerea sa în valoare. Primarul comunei Tuluceşti, Petrică Bratu, vrea să deruleze, în colaborare cu Direcţia pentru Cultură şi Muzeul de Istorie Galaţi, un proiect în cadrul căruia să fie decopertată şi restaurată o porţiune a fortificaţiei, din apropierea Pădurii Gârboavele, care să poată fi introdusă în circuitul muzeal al Galaţiului. Şi, de ce nu, în circuitul turistic.
Valul acesta, care se întindea din Britania până la Nistru, despărțea, de fapt, lumea civilizată de cea barbară. Era limesul de nord al lumii romane. Dacă prin întâmplare părți din el a mai rămas la noi, sper ca gândul cel bun al restauratorilor să și ducă la bun sfârșit aducerea lui la vedere. Bineînțeles, cu explicațiile de rigoare, cu povestea și cu istoria lui. Dacă istoria mai interesează astăzi pe cineva, pe câțiva măcar, ei să vorbească și să facă ceea ce trebuie.
Este un fals grosolan care păcălește lumea neștiutoare di istorie.În primul rând nici măcar zidul lui Hadrian și nici zidul Chinezesc nu se văd din spațiu;în al doilea rând,valul sa format la un cutremur în 400 e.n.și un prinț dac ce locuia în cetatea dacică Galatinor di pi dealu Țiglinei,a ridicat țărușe di lemn pi ridicatura dupa cutremur împotriva invaziei hunilor;în al treilea rând imperiul roman nu a inaintat mai mult di Tirighina(Aieta).Nu exista urme romane in falsul val al lui traian.Batranul istoric care a spus adevarul nu se mai stie nimic di el.Nu vom fi sclavi ca asa vreti voi.
Smintiții istorici ca și cel ticălos istoric di azi din galați,vor învierea unui nou imperiu roman,și are nevoie di o masă di sclavi.Așa ci sa gândit dictatorul istoric galatean,să ridice zidul roman fals și sa ia un număr di 300.000 di sclavi.Aieta a fost numită după cucerire:”Castrum Romanum Flaviatum Moesicum Macedonicum Dacica”.Pi scurt:”Castru Roman”,tradus în daco-romană sau:”RomaniDava”,tradus în dacă graiu nast moldav.Zidul roman se termina în Micro20 undeva pi la Turnu Televiziunii,si cobora la Donaris.Dar istoricii gălățeni na zic nica di cetatea dacică romanizată di la bariera traian.Strada Bariera Traian e situată pi zidu lui Traian cari a fost ridicat în 105 e.n.și cetatea era situată în albia Dunării cari la acea vremi era mai mică.Romanii au marit-o și pi deal spre Biserica Fortificată în Mazepa2.Se numea Danaris și când a fost romanizată a primit numili:”Sextum Castrum Romanae Dacae Danubiana”.