Gălăţean, născut pe 21 martie 1928, Valentin Gheorghiu declara după ani mulţi de carieră muzicală ca se numără printre cei mai fericiţi. Părinţii lui Gheorghiu nu au fost muzicieni, însă erau melomani, motiv pentru care le-au cumpărat celor doi copii ai lor, Valentin şi Ştefan, câte o pianină şi o vioară. Când a primit pianina, Valentin avea doar patru ani, fiindu-i evident talentul încă de la o vârstă fragedă. După doar doi ani de studiu al instrumentelor, fiind remarcată o evoluţie evidentă, profesorii din Galaţi i-au îndemnat pe părinţi să îşi aducă cei doi fii la Bucureşti, la profesoara Constanţa Erbiceanu. După ce i-a ascultat, aceasta i-a înscris degrabă la Academia Regală de Muzică din Bucureşti, deşi Valentin nu avea decât şase ani, iar fratele său era cu doi ani mai mare.
Anul 1937 a reprezentat unul din cei mai importanţi ani din viaţa celor doi copii. Însuşi George Enescu i-a ascultat, sfătuindu-i să urmeze Conservatorul Naţional de Muzică din Paris. Pentru că ţara nu putea fi părăsită prea uşor, Enescu a scris în faţa lor cinci scrisori de recomandare, una către Ministerul Culturii, o alta către inginerul Nicolae Malaxa, ultimele trei fiindu-le adresate profesorilor din Paris: Lazare Levy, Nol Gallon şi Maurice Hewit. George Enescu îl recomanda pe Valentin Gheorghiu în scrisoarea către Ministerul Culturii drept un talent rar ce trebuie supravegheat îndeaproape. Astfel, la vârsta de nouă ani, băiatul a obţinut o bursă de trei ani în cadrul Conservatorului din Paris. Nu a studiat decât doi ani din cei trei, deoarece a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial. A revenit în ţară şi a lucrat, până la terminarea Conservatorului, cu Constanţa Erbiceanu şi Mihail Jora.
Afirmarea pe scenă şi avântul artistic
La Ateneul Român, în anul 1943, la vârsta de 15 ani, Valentin Ghorghiu a avut primul său contact cu publicul, alături de Filarmonica dirijată de George Enescu, ca solist al Concertului Nr.1 în Do-major pentru pian şi orchestră de Ludwig van Beethoven. De atunci, a cântat 60 de ani alături de această orchestră.
Activitatea sa muzicală a avut de suferit din cauza regimului comunist, deoarece, pentru a putea primi paşaportul, orice plecare în străinătate trebuia aprobată de către membrii Securităţii, dar şi de cei de la partid. Astfel, orice tentativă de plecare era un joc de noroc. Putea concerta fără probleme în fostul lagăr comunist, în oraşe precum Moscova, Praga, Berlin, însă niciodată în Occident. Toate aceste lucruri puteau să se schimbe în 1958, când a primit o ofertă de la directorul unei case de discuri din Londra unde Gheorghiu înregistrase cu mult succes trei discuri. Oferta consta în semnarea unui contract de exclusivitate pe o perioadă de patru ani, timp în care trebuie să înregistreze mai multe discuri. Condiţia cea mai grea era că trebuia să rămână definitiv în Anglia. Pentru a nu-şi destrăma familia şi pentru a nu-i distruge cariera fratelui său, care ar fi fost pe loc exclus de către comunişti, Valentin s-a întors acasă.
Odată ce a primit paşaportul, a concertat în străinătate, în Europa, în SUA, în Israel şi chiar în Japonia, cu cele mai mari orchestre şi cu cei mai importanţi dirijori, precum Constantin Silvestri, Sergiu Comissiona, Lawrence Foster, Horia Andreescu şi mulţi alţii. Onorariul său era oprit aproape în totalitate de către Agenţia de Impresariat a Statului. A rămas totuşi mulţumit de faptul că a reuşit să concerteze în toată lumea. Valentin Gheorghiu a excelat şi în recitaluri solo de muzică de cameră sau ca partener la pian al fratelui său. A făcut înregistrări de radio, televiziune şi discografice pentru casele His Master Voice, Pathé Marconi, Deutsche Gramophone şi Editura Casa Radio.
Deşi nu a fost pedagog, a fost invitat ca membru în juriu la cele mai prestigioase concursuri internaţionale. Peste 70 de concursuri, mai exact, l-au avut ca jurat. Cu o activitate muzicală bogată, de peste 60 de ani, mărturiseşte că fiecare concert este un act unicat. Nu o industrie.
Aşa cum spunea pianista şi scriitoarea Cella Delavrancea, Valentin Gheorghiu a devenit dirijorul unui singur instrument, pianul, care sub degetele lui sună ca toate instrumentele unei orchestre. Valentin Gheorghiu rămâne vrăjitorul pianului…
