Cât de des ai auzit această expresie: Trăiește clipa! Carpe Diem?
Probabil de multe ori. Dar cât de des ai trăit clipa, te-ai aflat în prezent?
Trăim într-o societate în permanentă mișcare: ne trezim dimineața, ne pregătim de serviciu, de dus copilul la școală, pregătim cu viteză micul dejun ( dacă mâncăm dimineața), ne grăbim să ajungem la orele la care începe programul, agitație acasă, pe stradă, în trafic. Ajungem la birou sau fiecare unde acolo unde lucrează.
Acolo alt mediu, altă agitație, cu clienți, cu șefi, cu colegi. Programul se întinde și începem să ne facem griji că nu ajungem la timp să luăm copilul de la școală, că nu reușim să ne atingem targetul la serviciu, că nu are cine să se ocupe de plată taxelor, de pregătit cina.
Mai ai de trecut și pe la părinți, trebuie să te întâlnești și cu prieteni etc.
Și uite așa suntem într-o cursă continuă contra cronometru.
Imaginează-ți un șoricel într-o cușcă care se mișcă într-o roată. Și se mișcă, și se mișcă și el este captiv în acea roată. Oricât de repede ar merge nu are cum să iasă de acolo. Nu face nimic decât să obosească și la final să nu mai poată să se miște.
Asta îmi amintește de o prietenă, care mă sună într-o zi, la începutul primăverii și care începe să îmi turuie la telefon câte activități are de făcut, câte sarcini are acasă și la birou și câte și mai câte. Pur și simplu se afla în cursa şoarecelui, alerga, dar nu avea cum să iasă de acolo și se simțea și foarte obosită.
Când prin o pauză în turuială ei o întreb: Când te-ai plimbat ultima oară? Ai văzut pomii înfloriți?
Ea îmi răspunde: nu pentru că termin foarte târziu seara, este noapte, iar dimineața mă grăbesc să ajung la birou și este așa de aglomerat peste tot.
Dar eu nu renunț și o întreb: vrei să vezi pomii înfloriți? Îți dai seamă că răspunsul a fost DA! Perfect, continui eu, gândeşte-te, te rog cum ai putea să faci astfel încât să îi vezi, să te bucuri de imaginea lor, să poți să le mirosi florile? Se lasă un pic de liniște la telefon și deodată o aud: Pot să merg dimineață câteva stații de autobuz pe jos până la birou.
Super! Răspund și îi zic că aștept să-mi spună când a făcut ce și-a propus.
Am încheiat conversația și mi-a promis că mă va anunța când a început să își facă timp să admire pomii înfloriți.
Sincer nu mă așteptam că asta să se întâmple prea repede, dar a doua zi mă sună: știi unde sunt? Sunt în parc pe o bancă și admir pomii înfloriți. Avea o voce plină de energie şi mergea cu bucurie la birou.
Trăia clipa! Nu se mai grăbea la ce urmează, nu se mai gândea la ce va avea de făcut, se bucura de moment, de ce îi oferea natura, universul în acel moment. De atunci mereu mă sună și îmi spune că s-a oprit să admire natura.
Tu ce faci ca să trăiești clipa? Când te vei opri din cursa nebună în care te afli ca să te bucuri de fiecare moment, ca să savurezi fiecare zâmbet, ca să auzi râsetele din jur?
Omule, trăiește acum! Trăiește clipa!
A consemnat Gabriela Chiriac,
www.gabrielachiriac.ro/www,consultgalaxy.ro
