Fiu de ţărani, născut în satul Adam din judeţul Galaţi în anul 1882, Theodor Angheluţă a fost matematician, profesor universitar şi membru de onoare al Academiei Române. Autor al unor importante lucrări privind teoria ecuaţiilor integrale lineare şi a ecuaţiilor funcţionale, Theodor Angheluţă este cunoscut şi prin cercetările sale asupra limitării modulelor rădăcinilor ecuaţiilor algebrice.
Şcoala primară şi liceul le-a absolvit la Bârlad, iar în perioada 1902 – 1905 a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe din cadrul Universităţii din Bucureşti. Din anul 1909, preţ de cinci ani, a urmat cursuri de specialitate în Sorbona, unde l-aavut ca îndrumător pe Émile Picard. A revenit în ţară, din cauza izbucnirii războiului, şi s-a angajat profesor de liceu, până în anul 1919, fiind numit apoi conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. În 1923, şi-a obţinut doctoratul cu teza „O clasă generală de polinoame trigonometrice şi aproximaţiunea cu care ele reprezintă o funcţiune continuă”.
În acelaşi an, a devenit profesor titular al cursului de algebră superioară la Universitatea din Cluj, post pe care l-a păstrat până la pensionare. Pentru o perioadă scurtă de timp, a fost decan al Facultăţii de Ştiinţe din Cluj.
Cercetări, contribuţii şi fantezie investigativă
A fost ales membru titular al Academiei de Ştiinţe din România în anul 1948, iar cinci ani mai târziu a fost numit membru de onoare al Academiei Române. Graţie contribuţiilor lui în domeniul teoriei funcţiilor, al ecuaţiilor diferenţiale şi integrale, Angheluţă a primit titlul de Om de ştiinţă emerit, în anul 1963. Acest titlu i-a fost conferit în semn de apreciere, însă a fost o apreciere întârziată, deoarece la doar un an după acest eveniment, Theodor Angheluţă a trecut la cele veşnice.
Contribuţiile sale în domeniul ecuaţiilor funcţionale şi algebrice i-au fost recunoscute prin atribuirea numelui său unui tip de funcţii: Ecuaţii funcţionale Angheluţă. De asemenea, este cunoscut şi pentru cercetările sale în ceea ce priveşte limitarea modulelor rădăcinilor ecuaţiilor algebrice.
De-a lungul întregii sale cariere, a demonstrat un ataşament masiv pentru matematici, devotamentul său putând fi observat la conferinţele sale, care erau extrem de căutate.
Era recunoscut pentru prelegerile sale, care erau deosebit de apreciate datorită uşurinţei cu care rezultau legile matematice din expunerea sa.
Angheluţă şi-a publicat cele peste 90 de lucrări de matematică în diferite reviste de specialitate, atât din ţară cât şi din străinătate, cât şi o serie de articole ce tratau probleme elementare sau superioare de matematici, în Gazeta matematică sau în Revista matematică.
Ca semn de recunoaştere a contribuţiei sale majore în domeniul matematicii, în Cluj a luat naştere Asociaţia „Seminarul Theodor Angheluţă”, care susţine şi promovează cercetarea ştiinţifică în domeniul matematicii teoretice şi aplicate.
