SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE EXIMBANK ŞI BCR: INSOLVENŢA VEGA ’93 GALAŢI – POVESTEA UNEI ESCROCHERII

Site-urile celor două puternice bănci sunt destul de asemănătoare atunci când vorbesc despre misiunea companiei. Atât EximBank, cât şi BCR, vorbesc despre promovarea şi susţinerea mediului de afaceri românesc, despre parteneriate  cu întreprinzătorii privaţi, despre încredere. Ce se întâmplă, însă, când firmă privată îşi construieşte cu grijă strategii prin care să folosească creditele obţinute în folosul exclusiv al acţionarilor, nu al persoanei juridice? Când se foloseşte de încrederea  băncilor  pentru a pune în practică inginerii financiare în urma cărora patronul rămâne cu banii, firma privată intră în insolvenţă, iar banca bifează credite neperformante? Despre aceste aspecte vorbim în materialul de azi.

CORNEL ISTRATE, BOGATUL “SĂRAC” AL GALAŢIULUI

  În anul 2008, firma VEGA ’93 Galaţi apărea în Topul întocmit de revista Capital ca fiind una dintre cele mai puternice din România. Cornel Istrate, părintele VEGA ’93, era cotat la o avere ce depăşea 200 de milioane de dolari. Totul părea să-i meargă din plin omului de afaceri gălăţean, dar din dorinţa de a face din ce în ce mai mulţi bani, Istrate născoceşte o schemă financiară de pe urma căreia putea câştiga mai mult, în detrimentul celorlalţi acţionari şi în defavoarea băncilor. Familia Istrate deţinea 67% din acţiunile Vega, în timp ce restul de 33% era deţinut de Marcel Păcuraru, avocatul Bălan şi alte două persoane, una dintre acestea – se pare – o fostă mare iubire de-a milionarului gălăţean. Având putere de decizie în VEGA ’93, Istrate decide să folosească banii societăţii în interes personal şi pune la cale o schemă în care implica Viva Company, firma deţinută doar de membrii familiei. Pe scurt, Viva Company devine principalul furnizor de materiale de construcţii pentru şantierele de locuinţe deschise de VEGA ’93. Viva Company cumpără produse de la diverşi provideri (în special de la Hatz, Grecia) şi le vinde mult mai scump către VEGA ’93. În acest fel, cresc costurile firmei Vega (deci, profituri mai mici, respectiv,  mai puţine dividende), cresc veniturile firmei Viva Company, venituri cu care se construiesc Hotelul Viva din Bariera Traian şi vilele uriaşe ale lui Cornel Istrate şi cei doi copii ai săi, Ionuţ Istrate şi Anca Istrate. Numai pe complexul hotelier Viva se vorbeşte că s-ar fi cheltuit peste 7 milioane de euro. Cine a avut de pierdut din această schemă? Ceilalţi acţionari ai VEGA ’93, băncile şi statul român, cel care ar fi putut să încaseze mai multe taxe şi impozite dacă s-ar fi făcut lucrarile la costuri care să nu fi fost umflate artificial.

Citeşte şi: VEGA ’93 – a fi sau a nu fi în insolvenţă?

CUM S-AU “TRAS” BANII DIN VEGA

Şantierele de construcţii de locuinţe civile în care era implicată societatea gălăţeana erau extinse după cum urmează: blocuri în zona falezei dunărene, la Inelul de Rocadă, la intersecţia străzilor Tecuci şi Cosbuc, la Mioriţa şi vile în zona Arcaşilor. Pentru toate aceste şantiere, Viva Company funcţiona ca un departament de aprovizionare: cumpăra ieftin şi vindea scump către VEGA ’93. Mirela Mânzat, soţia lui Denis Mânzat – unul dintre cei care se ocupau cu punerea “în operă” a ideilor lui Istrate, un om care a facut, deja, cunoştinţă cu procurorii DNA – a fost desemnată să conducă departamentul de aprovizionare de la Viva Company. Ea şi echipa sa ar putea sş certifice faptul ca în blocurile construite de VEGA ’93, 70% dintre materialele folosite în bucătării şi băi (gresie, faiainţă, obiecte sanitare) sunt de categorie B şi C. La vilele de pe Arcaşilor, s-au folosit doar materiale de calitate A, semn că Istrate are un anumit respect pentru cei ce-şi permit o astfel de investiţie.

Poate tocmai datorită acestui respect pentru cei cu bani, preţurile apartamentelor construite de Vega erau foarte… diferite. Astfel, cei care aveau bani cash, puteau achiziţiona un apartament cu sume cuprinse între 40.000 şi 56.000 de euro, în timp ca acelaşi tip de apartament era vândut către cei care-l achiziţionau prin credit ipotecar cu sume cuprinse între 110.000 şi 165.000 euro (!?!). Există două apartamente similare la blocul Mioriţa, unul vândut cu 56.000 euro, iar celalalt cu 165.000 euro. Singura diferenţă este că unul dintre acestea (cel scump, desigur) a fost achiziţionat prin credit ipotecar. Dacă nici asta nu miroase a “bani la negru”, înseamnă că instituţiile statului au probleme olfactive. Astfel de cazuri întâlnim şi la blocurile de pe faleză (există contracte de vânzare pentru două apartamente identice, unul costă 54.000 euro, altul costa 108.000 euro),  şi la cele de la intersecţia străzilor Coşbuc  cu Tecuci, şi aici nu luăm în calcul apartamentele achiziţionate la preţuri preferenţiale de către directorii din grupul de firme păstorit de Cornel Istrate. Ar fi foarte interesant ca organele statului să afle de la omul de afaceri gălăţean cum explică aceste diferenţe uriaşe dintre contractele de vânzare – cumpărare ale unor apartamente identice. Aceasta în condiţiile în care varianta constructivă a fost aceeaşi.

Citeşte şi: VEGA ’93- a fi sau a nu fi în insolvenţă (II)

Şi dacă tot am ajuns la acest capitol, ar fi interesant de aflat cum de a reuşit Istrate să obţină acordul de constructţe al acestor blocuri, având soluţie tehnică a fundaţiei pe pernă de balast. Toate blocurile de pe faleza gălăţeană ce au mai mult de patru etaje, au fundaţia făcută pe piloni, în timp ce blocurile VEGA ’93 “stau” pe pernă de balast, o variantă de construcţie mai ieftină, după părerea unor specialişti, cu 300%. Inclusiv biserica nou construită în faţa blocurilor Vega a primit o soluţie tehnică pe piloni de 17 m. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la blocurile T, situate la intersecţia Coşbuc cu Tecuci. Vega a obţinut soluţia pe pernă de balast, în timp ce peste drum, blocul Melcret nu s-a putut face decât cu fundaţie pe piloni. Probabil că fostul primar Dumitru Nicolae, un personaj înjurat deseori de Istrate, ar putea să furnizeze mai multe răspunsuri, dacă sănătatea i-ar permite-o.

Vezi şi:

EXCLUSIV: Blocul Melcret, scos la licitaţie publică de către lichidatorii judiciari

Nicio ofertă, deocamdată, pentru apartamentele din blocul Melcret

INSOLVENŢA VEGA ŞI “ANOMALIILE CONTABILICEŞTI”

Cornel Istrate a pregătit din timp terenul pentru intrarea în insolvenţă a societăţii VEGA ’93. Nu o spunem noi, o spun cifrele pe care le găsim pe site-ul Ministerului de Finanţe. Dacă în 2010 şi 2011, firma înregistra profituri de aproximativ 30 milioane de lei, în 2012 profitul a fost de 100 de ori mai mic, adică de numai 300.000 lei. În anul 2014, anul intrării în insolvenţă a VEGA ’93, societatea înregistrează pierderi de 114 milioane de lei. Intâmplător (sau nu) Lemacons, firma care până în 2012 era ca şi inexistentă din punct de vedere al profitului (1700 lei în 2010, 30.000 lei în 2011), are o explozie a cifrei de afaceri: 50 de milioane de lei, de zece ori mai mult decât cu un an înainte. De asemenea, societatea obţine un profit de 12 milioane de lei, de zece ori mai mare decât cu un an înainte, având şi mijloace fixe raportate cu 5 milioane de lei mai mult decât în anul precedent. Tot întâmplator (sau nu), Lemacons participă la licitaţii alături de VEGA ’93 şi începe să câştige contracte pe bandă rulantă. Şeful Lemacons este un tânăr, abia trecut de treizeci de ani, Alin Constantinescu, nepotul lui Cornel Istrate. Pentru că nimic nu este întâmplator, Alin Constantinescu este căsătorit cu sora Mirelei Mânzat, cea despre care am menţionat că manageria departamentul de aprovizionare de la Viva Company. Aşadar, pe fondul acumulării de pierderi de către VEGA ’93, Lemacons devine una dintre cele mai importante firme de construcţii din România. Toate bune şi frumoase, numai că băncile au creditat VEGA ’93, iar profiturile le realizează o altă societate condusă de nepotelul lui Istrate, din partea soţiei.

LEGĂTURA VEGA – LEMACONS

Chiar dacă în faţa legii, Cornel Istrate se jură că nu are nicio legătura cu Lemacons, conexiunile dintre cele două firme se văd de la o poştă. VEGA ’93 participă alături de Lemacons şi Arcada la o licitaţie pentru o porţiune din autostrada Transilvania. Pentru a câştiga licitaţia, era nevoie de o firmă cu experienţă, cu scrisoare de bonitate bancară etc. Imediat ce VEGA ’93 obţine de la bănci prelungirea cu un an a scrisorilor de bonitate bancară, de care avea nevoie pentru a-şi adjudeca licitaţia, se declanşează procedura de insolvenţă. Dacă nu ar fi fost Istrate la mijloc, care să “gireze” schema de lucru , Arcada, prin asociaţii săi Humă şi Mantu, nu şi-ar fi legat niciodată numele de un ilustru necunoscut cum este Constantinescu de la Lemacons, un amator în lucrări de construcţii, după părerea unor specialişti.

Din momentul insolvenţei VEGA ’93, Lemacons intră pe circuitul licitaţiilor şi le câştigă pe bandă, una după alta. În 2015, Lemacons realizează o cifră de afaceri de 76 milioane de lei, având 6 milioane profit, în timp ce VEGA ’93 “uită” tot ceea ce ştia despre managementul afacerilor şi raportează pierderi de 46 de milioane de lei. Mai mult, diminuarea uriaşă a mijloacelor fixe înregistrate în contabilitatea firmei nu are cum să nu ne ducă cu gândul la bancrută frauduloasă.

In aceste condiţii, Alin Constantinescu înţelege “greutăţile pecuniare” ale lui Cornel Istrate şi-i face cadou două autoturisme de lux: un Mercedes S Klasse, ultimul model şi un Cadillac Escalade, de asemenea model nou, ambele maşini având numere LMC (Lemacons).

ÎN LOC DE CONCLUZII

Chiar şi pentru cel mai slab pregătit economist din România, e clar că insolvenţa VEGA ’93 se vede ca o acţiune premeditată, cu scopul de scăpa de datoriile pe care firma le avea la stat. Istrate şi-a conservat mijloacele fixe, participă (prin intermediari) la diverse licitaţii bănoase, a fructificat la maximum istoricul şi banii societăţii VEGA ’93 şi a reuşit să puna deoparte banii familiei.

VEGA ’93 a fost stoarsă de toate resursele pentru a putea fi lichidizate celelalte afaceri ale clanului Istrate.         De exemplu, în localitatea de baştină a părinţilor, Cornel Istrate şi-a deschis o firma ce înregistrează profituri uriaşe. Agrojor deţine terenuri agricole pe care le-a identificat în activele imobilizate ale companiei la valoarea de peste 9 milioane de lei, profitul raportat în 2014 fiind de aproximativ 3 milioane de lei.

Afacerile grupului de firme patronat de Cornel Istrate pornesc de la VEGA ’93, o firmă aflată în insolvenţă şi care înregistrează datorii uriaşe la bănci. Instituţiile bancare au acordat finanţări companiei gălăţene, iar acum încearcă să se îndestuleze din vânzarea activelor existente. O misiune grea, dacă nu imposibilă, ţinând cont de volumul mare al datoriilor existente. Şi dacă VEGA ’93 a “sărăcit”, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu celelalte companii controlate de Cornel Istrate.

Mai mult, pentru ca escrocheria să fie dusă până la capăt, şi-a înscris familia la masa credală cu 17 milioane de euro. Poate cineva, organe de control ale statului, o să se intereseze dacă pentru aceşti bani, strânşi probabil din salarii şi dividende, s-au plătit impozite. Poate cineva se va interesa de banii pe care Cornel Istrate i-a făcut pe căi ilicite. Insolvenţa societăţii VEGA ’93 a condus la falimentul unor firme mici, incapabile să funcţioneze în condiţiile datoriilor acumulate de pe urma acestui colos. Băncile care l-au sprijinit pe Cornel Istrate ar trebui să verifice cu temeinicie care este averea omului de afaceri, chiar dacă acesta clamează lipsa banilor, respectiv decizia de a cere insolvenţa firmei sale. Cornel Istrate nu a sărăcit deloc. Are bani, are bunuri, face afaceri în continuare. Singurul lucru care-i lipseşte este dorinţa de a-şi plăti datoriile. Despre bun simţ nu vorbim!