Mai exact la ce se referă: la ce ne spunem tot timpul, ce gânduri ne umblă prin cap.
Ne facem adevărate scenario despre cum ar trebui să procedăm, cum ar fi dacă… Nu dormim noaptea de câte gânduri avem. Câte și mai câte.
Toate acestea doar ca să ne facă să ne simțim cât mai frustrați. Unii dintre noi parcă suntem programați să nu ne bucurăm de ce este ȋn jur. Alții, dimpotrivă parcă nu ar avea nicio problemă.
Despre primii aș vrea să ȋți spun câte ceva.
Cred că ți s-a ȋntâmplat să ȋți spui:
“Asta nu pot!”
“Iar nu ți-au ieșit lucrurile așa cum te-ai așteptat!”
“Ți-am spus eu că nu este de tine!”
“Nu sunt ȋn stare!”
“ Puteai să faci mai bine!”
Și multe altele pe care le-ai auzit tot timpul ȋn capul tău.
Dacă ți s-a ȋntâmplat sau ți se ȋntâmplă, stai liniștit, nu ești singurul. Tuturor ni se ȋntâmplă și nu o dată.
Ce este mai rău, este de câte ori auzi aceste lucruri sau ți le spui, cât de des.
Dacă nu ȋți spui aceste lucruri, atunci dă-mi voie să te felicit! Ești pe drumul cel mai bun.
Nu m-aș fi gândit la această temă, dacă nu mă surprindeam de curând ȋn activitățile de training și coaching pe care le fac, că ȋmi spun: data trecută ai făcut lucrurile mai bine!
Iar dacă ȋi mai aud și pe ceilalți că se judecă pe ei ȋnșiși, atunci ȋn capul meu totul se amplifică. Tocmai eram pe drumul de a-mi crea un scenariu.
Când am conștientizat ce ȋmi spun, prima reacție a fost: serios, dar cine ești tu să judeci ceea ce fac sau cum fac lucrurile?
Cum nu am primit niciun răspuns am dat deoparte toată judecata și m-am refocusat asupra clientului și pe ceea ce făceam și am mers mai departe. Pe scurt, am revenit ȋn prezent.
Surprinzător este că acel gând nu a mai apărut ȋn perioada imediat următoare și totul a decurs normal.
Dar ȋntrebarea este: ce s-ar fi ȋntâmplat dacă aș fi dat curs acelui gând ȋn care mă judecam?
Probabil că totul s-ar fi transformat ȋn ceva dezastruos și m-aș fi simțit groaznic.
Așa că am ȋnceput să mă ȋntreb:
De ce ne spunem anumite lucruri care nu ne ajută să mergem mai departe?
Răspunsul este pentru că probabil preluăm de la familie, de la cei care țin la noi, de la școală, mediul ȋn care trăim tot felul de astfel de “ȋncurajări”. Cei din jur o fac uneori inconștient din dorința de a ne proteja dacă cumva vom avea un eșec.
Și uite așa se instalează un “pitic vorbăreț” ȋn capul nostru.
Bun și te ȋntrebi probabil ce faci atunci când ȋți spui așa ceva.
Sunt lucruri simple de făcut, dar nu neapărat ușoare:
- Conștientizează momentul când “piticul vorbește”.
- Nu ȋl asculta.
- Fii prezent, fii atent.
- Nu judeca.
- Afirmă ceva pozitiv, care te ȋncurajează la finalul acțiunii care a fost ȋn derulare.
Iar ca piticul să fie din ce ȋn ce mai mut, identifică acea afirmație sau acele afirmații care te mențin ȋn zona pozitivă și scrie-le, afișează-le peste tot, astfel ȋncât să poți să le citești de cât mai multe ori ȋntr-o zi.
La un moment dat, cele vechi vor fi ȋnlocuite cu cele noi care te susțin. Este bine de știut că necesită timp până “piticul” vorbește mai puțin sau va devein imut, dar merită cu siguranță.
Vei vedea că vei accepta mai ușor provocările, vei zâmbi mai mult și vei primi tot timpul aprecieri de la cei din jur.
Dacă nu mă crezi, ȋncearcă și lasă un comentariu să ne spui cum a fost.
Spor și ȋncredere!
A consemnat Gabriela Chiriac
www.gabrielachiriac.ro
