13 noiembrie 1893 marchează naşterea celui de-al optulea copil din cei 13 pe care i-a avut familia Zelicovici. Rivn Zelicovici, gălăţean evreu şi sărac, avea să devină cel dintâi reprezentant diplomatic cu rang de ministru plenipotenţiar al statului Israel în România şi un talentat pictor, ale cărui lucrări au depăşit nenumărate recorduri de vânzări în străinătate. Cu toate acestea însă, în România, numele lui artistic, Reuven Rubin, este aproape necunoscut.
Lucrări ce îi poartă semnătura ating, ba chiar depăşesc recorduri la licitaţii. De exemplu, Peisaj cu măslini s-a vândut cu suma de aproximativ 150.000 de euro la MatsArt Auctioneers & Appraisers din Ierusalim, iar Cântăreţul la flaut, în cadrul unei licitaţii Christie’s New York, s-a vândut cu 137.502 dolari.
În 1912, a plecat spre Palestina pentru a studia arta la Academia de Artă şi Design Bezalel din Ierusalim. Pentru că nu s-a regăsit în stilul dictat de cadrele didactice ale Academiei, a mers în 1913 la Paris, pentru a-şi continua studiile la École Nationale Superieure des Beaux-Arte şi, apoi, la Academie Colarossi. La izbucnirea Primului Război Mondial, Rubin a fost trimis în România, unde a rămas până la sfârşitul războiului.
În 1921, împreună cu bunul său prieten, Arthur Kolnik, alături de care a împărţit un atelier de pictură în Cernăuţi, a călătorit în Statele Unite, unde l-a cunoscut pe artistul Alfred Stieglitz, celebru fotograf şi proprietar de galerie de artă. Acesta l-a ajutat pe Reuven Rubin să organizeze prima expoziţie personală, la Galeria Anderson.
Pe vasul de pasageri cu care se întorcea din New York spre Palestina, a întâlnit-o pe Esther, care i-a devenit soţie în 1928. Esther era o tânără din Bronx, care câştigase o călătorie în Palestina, într-un concurs al tinerilor evrei.
După stabilirea lui în Palestina, în 1923, Rubin a expus deseori în Tel Aviv şi Ierusalim, iar expoziţia sa personală din 1932 a marcat înfiinţarea Muzeului din Tel Aviv.
Moment prielnic pentru debutul în arta israelită
Intrarea lui Rubin în istoria artei israelite a avut loc într-un moment prielnic al istoriei artei universale, şi anume în timpul rebeliunii lui Cezanne împotriva normelor din trecut. Pictorii evrei s-au întors împotriva regulilor academice de la Academia Bezalel şi au căutat stilurile europene, care ar fi dat un ajutor în portretizarea peisajelor ţării lor, fiind în acord cu stilul timpului. Peisajele lui Rubin din anii 1920 erau definite de un stil modern, dar şi de unul naiv, care arătau peisajele şi locuitorii Israelului într-o manieră sensibilă. Temele predominante ale lucrărilor sale erau scene şi peisaje biblice, folclor şi oameni. Multe din picturile sale sunt reprezentări ale Ierusalimului şi a Galileii, scăldate în soare.
Este posibil ca Reuven Rubin să fi fost influenţat de lucrările lui Henri Rousseau, stilul lui Rubin fiind unul combinat cu influenţe occidentale şi, în acelaşi timp, cu cele ale culturii neo-bizantine, la care Rubin a fost expus în ţara sa.
În anul 1969, a apărut biografia sa, redactată de Jamie Rosenfeld, intitulată My life – My art. În 1983, s-a deschis Muzeul Rubin, al cărui director şi curator era nora lui Rubin, Carmela.
Reuven Rubin a părăsit această lume în anul 1974, la 81 de ani, în Tel Aviv. Cu doar o lună înainte de a se stinge, a lăsat prin testament atelierul din strada Bialik nr. 14 oraşului Tel Aviv.
Un clasament al celor mai importante 20 de vânzări de pictură românească în străinătate arată că, din 20 de tablouri, unul este semnat de Constantin Brâncuşi, şapte de Victor Brauner, iar 12 sunt ale lui Reuven Rubin. Acest fapt demonstrează că lucrările lui sunt tot mai căutate, operele sale reprezentând, nu doar o dată, recorduri de vânzări. Inspiraţia artistului venea din natură, din viaţa simplă a ţăranilor şi a pescarilor arabi şi evrei, aceste teme având o atracţie crescândă în rândul colecţionarilor de artă.
