* Interviu cu Ovidiu Tercu, coordonatorul Observatorului astronomic
Ovidiu Tercu, 44 de ani, muzeograf, coordonatorul Observatorului astronomic din cadrul Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Răsvan Angheluţă” Galaţi. Este de profesie inginer, a absolvit Facultatea de Mecanică a Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, are studii postuniversitare de astronomie la Facultatea de Fizică de la Universitatea Craiova. Este căsătorit, are doi copii şi, cu excepţia astronomiei, este pasionat de istorie, în general, şi de istoria ştiinţei, în particular.
Reporter: Observatorul Astronomic de la Galaţi e un exemplu că lucrurile bune se pot naşte şi atunci când pasiunea găseşte susţinere. Dumneavoastră aţi venit cu pasiunea, mulţi alţii au adus banii.
Ovidiu Tercu: Aveam deja 33 de ani, avem pasiune, dar şi ceva experienţă în domeniul comerţului, al marketingului, experienţă pe care am folosit-o tot pentru a atrage fonduri spre pasiunea aceasta. În 2004, am reuşit să îi povestesc lui Mircea Toader, vicepreşedintele de atunci al CJ Galaţi, despre ideea unui proiect de observator astronomic. Acolo trebuia să fie o cofetărie, în afară de Planetariu, care era şi el în construcţie când am venit eu la muzeu. Directoarea de atunci a muzeului, Aurora Marcu, a fost deschisă ideilor mele. Pentru început mi-am început activitatea în Planetariu, unde s-a utilizat un sistem de proiecţie realizat de mine, dar foarte apreciat de public – căci şi astăzi sunt oameni care-şi amintesc cu drag de acele proiecţii. Pe partea de observaţii astronomice, am venit tot eu cu câteva dotări de acasă – ecrane solare, apoi am reuşit să recondiţionăm şi o lunetă de observaţii – asta a fost baza materială cu care am început. În 2009, CJ Galaţi şi muzeul au finalizat un proiect european transfrontalier cu Republica Moldova, prin care au dotat Observatorul și Planetariul cu sisteme corespunzătoare. O parte din dotarea Observatorului s-a realizat în perioada 2006-2008, când, împreună cu colegul meu Cătălin Buluc, am realizat dosare de sponsorizare şi am găsit înţelege mare la mai mulţi sponsori.
Reporter: Unde mai sunt în ţară dotări asemănătoare?
Ovidiu Tercu: Bineînţeles că, atunci când vrei să realizezi un astfel de obiectiv, vrei să fii numărul unu. Observatoare publice sunt la Bucureşti (închis momentan pentru renovare), Bârlad, Bacău, Suceava, Constanţa, Baia Mare acestea sunt cele care aparţin de muzee. Nu ne raportăm la el al Institutului Astronomic al Academiei Române, care nu e deschis publicului şi care e special pentru cercetare. La Brăila este un alt observator în construcţie. Încă suntem pe locul întâi, chiar şi în faţa celui public din Bucureşti. Avem cel mai mare telescop public din ţară – cu diametrul oglinzii principale de 400 mm, avem o lunetă pentru observaţii solare în H-Alpha, unică într-un observator public din România, dar şi multe instrumente pentru observaţii solare şi nocturne. Suntem chiar de nivelul observatorului universitar din Europa Occidentală şi America de Nord, unde îşi fac studenţii aplicaţiile practice.
Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii s-a dovedit a fi locul ideal pentru construcţia unui observator, pentru că este situat în sudul oraşului, unde poluarea luminoasă este mai mică. Apoi, terasa este înconjurată de 18 hectare de vegetaţie – Grădina Botanică, ceea ce asigură condiţii excelente de astroclimat. Terasă circulabilă a muzeului, care a devenit terasa de observaţii astronomice, este de departe cea mai mare dintre cele deţinute de observatoarele publice din ţară. Această terasă a creat şi condiţii de realizare a unui observator cu acoperiş retractabil, cu deschidere în două părţi, una spre vest, alta spre est.
Reporter: Ce se întâmplă la observator, ce activităţi aveţi?
Ovidiu Tercu: Am încercat să realizăm multe activităţi şi programe educaţionale, cu membrii Astroclubului „Călin Popovici” din cadrul Observatorului, care împlineşte săptămâna aceasta 10 ani de activitate. Unii dintre membrii vechi sunt deja doctoranzi în domeniul astrofizicii. Un altul, Ciprian Vântdevară, lucrează și coordonează activitatea de la Observatorul Astronomic de la Bârlad. Programul educaţional al Astroclubului include cursuri de astronome şi numeroase lecţii. Avem mai mulţi lectori, nu predau doar eu, şi colaborez şi cu două doamne profesoare de fizică, Elena Seciu şi Lucia Popa, de la Şcolile nr.9 şi respectiv nr.5, care se ocupă şi de elevii olimpici. De altfel, chiar zilele trecute, înainte de a pleca la Olimpiada de Astronomie, elevii calificați la etapa națională au venit la observator, pentru pregătirea probei observațională a concursului. Doamnele profesoare sunt şi lectori la Şcoala de vară de Astronomie, gândită ca un program de vacanţă, pentru că sunt mulţi copii care doresc să afle lucruri noi, mai ales că la şcoală nu au ore de acest gen. Cele mai multe programe sunt gândite pentru copiii de la clasa a V-a în sus, dar avem şi câteva special concepute pentru cei mai mici, de grădiniţă şi de ciclul primar. Acestea pot fi urmate doar la iniţiativa educatorilor şi învăţătorilor care vin cu grupe de copii, iar cei interesaţi pot lua legătura cu colega mea, Iuliana Cantoneanu.
Reporter: Pasiunea pentru astronomie se cultivă din copilărie, iar dumneavoastră daţi un exemplu personal.
Ovidiu Tercu: Chiar am un băiat, Alexandru Tăun, cu care ţin legătura permanent. Acum este student în primul an, la Fizică şi Astronomie, în Olanda. Ţin minte că a venit la Astroclubul nostru cam de prin clasa a VI-a. Eu m-am născut într-o altă epocă, nu aveai unde să te duci în Galaţi să te uiţi la stele. Aşa că mi-am construit singur o lunetă. M-am chinuit să-mi fac rost de cărţi de astronomie, unele foarte vechi, de prin anii ’70. Am început să citesc şi să-mi cultiv această pasiune. Cam prin clasa a VII-a făceam asta. Rulase înainte la televizor şi un celebrul documentar, „Cosmos”, apoi chiar am primit o carte din care am aflat cum se construieşte o lunetă. Am folosit nişte bani de la pluguşor, am cumpărat piesele singur, tata mi-a făcut rost de picioarele de la trepied, şi aşa am avut luneta mea. Dar abia apoi mi-am dat seama că nu poţi studia aşa ceva în România la facultate, nici acum nu există o astfel de specializare în ţară.
Reporter: Dar pasiunea a învins. Datorită observaţiilor de la muzeu, Galaţiul are două stele pe cer cu numele său. Ce activităţi de cercetare mai desfăşuraţi?
Ovidiu Tercu: Împreună cu colaboratorul meu vechi, Alex Dumitriu, care este membru vechi al Astroclubului „Călin Popovici” iar acum e student în Marea Britanie şi chiar face parte din Consiliul de Administraţie al The Astronomical Society of Glasgow, ne-am ocupat încă de la început de partea de popularizare a activităţilor observatorului. Din momentul în care observatorul a început să fie operativ, împreună ne-am propus diferite scopuri. Am reuşit să observăm, de-a lungul anilor, peste 1.100 de asteroizi apropiaţi Pământului şi comete. Chiar am contribuit, prin observaţie, la calculele orbitelor acestor corpuri cereşti. Suntem coautori şi la câteva articole ştiinţifice. Am raportat în toţi aceşti ani peste 11.000 de poziţii de observaţie, fiind cel mai productiv observator din istoria astronomiei româneşti. În 2013, pe baza productivităţii observaţionale în ce priveşte asteroizii şi cometele observate, am ocupat locul 8 în Europa şi locul 40 în lume, din cele peste 1800 de observatoare. Iar în septembrie 2013, împreună cu Alex Dumitriu, am descoperit stelele variabile Galaţi V1 şi Galaţi V2. Bineînţeles, activitatea noastră nu s-a oprit, urmează să vă dăm şi alte veşti la momentul potrivit, mai aşteptăm zile senine. Ne dorim să obţinem cât mai multe rezultate noi, dar ne-ar mai fi de folos aparatură şi mai performantă.
Reporter: Despre ce aparatură e vorba?
Ovidiu Tercu: Cel mai uşor e să ajungi pe locul 1, cel mai greu e să îl păstrezi, nu aşa se spune? Mai e nevoie de dotări cu ajutorul cărora am putea realiza foarte multe lucruri în domeniul cercetării ştiinţifice. De altfel, am tot făcut lobby în presă. Ar mai fi nevoie de încă un telescop de observaţii pentru public, preţul unuia fiind de aproximativ 10.000 de euro. În acelaşi timp, ne dorim de mulţi ani să punem în practică o soluţie tehnică pe care am descoperit-o aici, la observator, şi care poate creşte productivitatea observaţiilor şi ne-ar ajuta să face descoperiri importante, în premieră naţională. Aparatura acesta costă în jur de 16.000 de euro.
Reporter: Ce evenimente astronomice sunt în acest an, observabile şi din Galaţi?
Ovidiu Tercu: Dacă de curând am avut o eclipsă parţială de soare care, din păcate, nu a fost vizibilă din cauza condiţiilor meteo, următorul eveniment important va fi în dimineaţa zilei de 28 septembrie – o eclipsă totală de lună. Chiar dacă acest fenomen începe la ora 2 dimineaţa şi va fi în prima zi a săptămânii, şi nu ştiu câţi vizitatori vom avea la observator, pentru mine e o oră obişnuită. Eu i-aş invita însă pe toţi cei pasionaţi să viziteze observatorul în zilele senine. Până pe 1 mai, programul este de marţi până sâmbătă între orele 19.00 – 22.00, ultimul vizitator intrând la ora 21,00. Îi invit să ne viziteze pentru că, în această perioadă a anului, putem observa planeta Jupiter şi multe alte lucruri interesante. Undeva la sfârşitul lunii mai se va putea observa foarte bine planeta Saturn cu inelul său. Sunt sigur că mulţi dintre gălăţeni nu au văzut vreodată printr-o lunetă relieful selenar sau planetele. Sunt nişte lucruri spectaculoase, mai ales că la noi, pe terasa de observaţii, e răcoros şi sunt şi condiţii foarte bune în zilele călduroase de vară.
