Lola Schmierer Roth. O adâncă revelaţie

* „Pictoriţă sensibilă, cu o vădită vocaţie pentru desen şi culoare, Lola Roth a trăit cu intensitate înnoirile artei moderne” (Corneliu Stoica)

Descendentă a unei familii cu personalităţi recunoscute, având bunic pe  Hariton Tiktin, reputat lingvist, tatăl – Ludovic Leopold Schmierer, consul al Ţărilor de Jos la Galaţi, şi mama – Sylvia Schmierer, cea care a înfiinţat Şcoala Israelito-Română de Fete din Galaţi, Lola Schmierer, născută în 1893 la Galaţi, a locuit în reşedinţa consulară oficială, aflată pe strada Colonel Boyle, nr.11, demolată după cel de-al Doilea Război Mondial. Sursa de venit a familiei era compania armatoare M. Schmierer & Co, ce se ocupa cu comerţul internaţional. Crescută în reşedinţa consulatului olandez, Lola a beneficiat de o educaţie aleasă, solidă, determinată, bineînţeles, de statutul social al familiei sale.

A început să deseneze de mică, iar între anii 1908-1910 a urmat cursurile Institutului secundar superior Fillipide din Galaţi, unde a luat lecţii cu veneţianul Antonio Zumino. După anul 1911, a călătorit la Viena şi Berlin, unde se stabilise bunicul ei, alături de care a efectuat un soi de călătorie iniţiatică prin marile centre culturale. A lucrat cu pictorul şi gravorul Hermann Struck, membru al mişcării secesioniste berlineze şi activist sionist, şi cu Lovis Clovis şi Johannes Lippmann la Academia de Artă din Berlin, din 1913, preţ de un an.

Debutul expoziţional, la Galaţi

Şi-a început participarea la expoziţii în anul 1913, alături de mai mulţi elevi ai lui Zumino, mai exact la expoziţia Pictorul Antonio Zumino şi elevii, deschisă la Galaţi.

În 1924 s-a căsătorit cu Wilhelm Roth, care provenea dintr-o familie de negustori evrei din zona Bucovinei. Au avut două fiice, Ruth şi Anne-Louise. Wilhelm, împreună cu fratele său, Nathan, a condus la Galaţi o agenţie comercială care colabora intens cu societatea familiei Schmierer, însă în anul 1928 a survenit falimentul celei din urmă. Soţul artistei a preluat întreţinerea întregii familii, însă toată această situaţie a luat o turnură neplăcută începând cu anul 1940.

În 1933, Lola Schmierer Roth a primit premiul „Anastase Simu” pentru lucrarea sa Autoportret. A expus la Salonul Oficial din Bucureşti ani la rând: 1933, 1935, 1936, la cel de grafică între 1933-1935, 1946, 1947. În 1935, a deschis la Bucureşti prima expoziţie personală, la Galeriile „Prietenii Cărţii”, cu lucrări realizate între anii 1924 şi 1935, printre care se află numeroase peisaje ce prezentau lunca Dunării, Gurile Siretului, Movileniul sau Ţiglina.

Victime ale prigoanei antisemite

În noaptea de 9 noiembrie 1938, fratele Lolei, Miko pe numele lui, a fost asasinat de nazişti, în timpul pogromului evreilor din Germania şi Austria, cunoscut sub denumirea de Noaptea de Cristal. După 1940, din cauza introducerii numeroaselor măsuri legislative antisemite, societatea administrată de către Roth a fost închisă. Fără dreptul de a mai participa la viaţa publică, familia se s-a întreţinut exclusiv din veniturile câştigate de Lola din activitatea sa de profesor, dar şi din vânzarea unor obiecte de valoare ale familiei. A predat desenul şi istoria artei la Liceul de Fete al Comunităţii Evreieşti din Galaţi.

Veniturile limitate au forţat-o pe artistă să locuiască în casa părintească, unde a lucrat în frig, folosind cu multă înţelepciune materialele pentru pictură.

Soţul ei a fost închis în lagărul de internaţi politici de la Târgu-Jiu, apoi mutat în 1943 cu domiciliul forţat în Craiova. Trecând peste acest moment dificil, începând cu 1948, artista şi-a reluat activitatea expoziţională, participând la aproape toate evenimentele de acest gen din Galaţi. Deşi expropriată şi mutată într-un apartament cu două camere din zona Ţiglinei şi cu o situaţie materială critică, a expus peste 100 de lucrări la Expoziţia retrospectivă organizată de Muzeul de Artă Modernă şi Contemporană din Galaţi.

Viaţa în orăşelul de provincie nu a oprit-o pe Lola să rămână conectată la noile curente în artă şi la cele mai recente evenimente artistice, graţie corespondenţei purtate, între anii 1960 şi 1970, cu prietena ei, pictoriţa Jeanne Coppel, stabilită la Paris, dar şi cu renumitul teoretician al artei George Waldemar. Activitatea Lolei Schmierer Roth a fost completată frumos de cariera sa didactică, care a influenţat o generaţie de viitori artişti, precum Ion Dumitriu, Napoleon Tiron sau Gheorghe Anghel.

Deşi a avut numeroase oportunităţi de a-şi manifesta talentul în marile oraşe ale Europei, pictoriţa a rămas fidelă oraşului de la Dunăre, pe care l-a iubit şi pe care l-a imortalizat în creaţiile ei.

Creaţia Lolei Schmierer Roth este exemplul unei dăruiri totale pentru un crez artistic, expresia unui contact, fără prejudecăţi, cu o lume spirituală de care se simte atrasă şi prin intermediul căreia îşi dezvăluie trăiri sufleteşti de o mare intensitate. (Maria Magdalena Crişan)