La Berești, o statuie a sculptorului Gheorghe Anghel, salvată după ce activiștii PCR au îngropat zeci de statui

Ateneul Român din București și Casa de Cultură din Berești au în comun faptul că au pe peluzele de gazon statui realizate de Gheorghe Anghel, unul dintre cei mai apreciați sculptori români.

În fața Ateneului Român se află celebra statuie în bronz a lui Mihail Eminescu, realizată de Gheorghe Anghel în 1960 și care este una dintre imaginile simbol ale Bucureștiului, iar la Berești este statuia „Maternitate” realizată cam în aceeași perioadă.

Este surprinzător să descoperi o operă de artă monumentală în nordul Galațiului, la limita cu Vasluiul, pentru că este o zonă aproape „eminamente agricolă”, în care nu își au locul veleitățile artistice. Bereștiul a fost un târg important în zonă în perioada interbelică, dar în anii 50 această glorie a fost spulberată de rebranduirile comuniste și din fostul târg a rămas doar o localitate rurală ceva mai răsărită, cu IAS, CAP și Agromec.

Formal, Bereștiul a fost declarat oraș, s-au construit 2-3 blocuri, Căminul Cultural a fost redenumit Casă de Cultură, dar asta nu a schimbat cu nimic viața localnicilor. Cei care locuiesc la bloc merg la pădure să aducă lemne pentru sobele din apartamente și cu excepția bugetarilor, aproape toți „orășenii” din Berești se ocupă cu agricultura.

Prezența operei lui Gheorghe Anghel este inedită, dar și explicația acestei prezențe este la fel de neobișnuită: statuia a fost salvată după ce fusese aruncată la gunoi de activiștii PCR. Practic, în anii 70, zeci de opere de artă monumentală au fost îngropate la marginea Galațiului de activiștii PCR, cărora li se părea complicat să se ocupe de amplasarea lor în parcurile din oraș.

Statuia de a Berești este singura care a fost salvată. Toate celelalte statui, opere de mare valoare pentru că au fost realizate de importanți sculptori români, cu cote mari la casele de licitații, sunt în continuare îngropate în curtea unei societăți de pe strada Ștefan cel Mare.

Dispariție misterioasă a zeci de statui

În anii 60-70, pe măsură ce erau construite noile ansambluri arhitecturale, a fost lansată și o campanie de decorare a acestora cu opere de artă monumentală. Pe fațadele noilor blocuri din Galați au apărut mozaicuri semnate de importanţi plasticieni români Jules Perahim, Virgil Almăşanu, Constantin Baraschi, Olga Porumbaru, Patriciu Mateescu, Pavel Codiţă, Mihai Danu, etc.

În aceeaşi perioadă au ajuns la Galaţi şi câteva zeci de statui realizate de sculptori importanţi precum Constantin Baraschi, Gheorghe Anghel, Mac Constantinescu, Peter Balogh.

Instalarea statuilor în noile parcuri le dădea de furcă activiștilor PCR, pentru că trebuiau să recurgă la ajutorul unor arhitecți care să stabilească amplasamentele, să proiecteze soclurile, după care trebuiau executate soclurile și instalate statuile. Pentru toate astea trebuiau făcute și aprobate referate pentru alocarea banilor și executarea lucrărilor.

Până să fie rezolvate aceste probleme, statuile au fost depozitate lângă serele Direcției de Drumuri și Spații Verzi din Grădina Publică. La un moment dat, toate statuile au dispărut, fără ca nimeni să poată oferi vreo explicaţie.

Zeci de opere artă, îngropate la marginea orașului

Au fost descoperite după câțiva ani, din întâmplare, în curtea unei autobaze de la marginea orașului. În martie 1980, prof. univ. dr. Mihai Brudiu, pe atunci arheolog la Muzeul de Istorie Galaţi, s-a trezit cu vizita la muzeu a unui paznic de la acea autobază care i-a spus că s-au făcut săpături pentru ridicarea unei noi construcții și în pământul răscolit de buldozer descoperise mai multe statui romane. „A venit la muzeu un bărbat care mi-a spus că se numeşte Costică Portase şi că a descoperit nişte statui romane. L-am întrebat cum le-a găsit şi mi-a explicat că la întreprinderea la care era paznic se făcuseră nişte săpături cu excavatorul pentru o construcţie şi au scos două statui de pe vremea romanilor, pe care le-a adus la muzeu. M-am dus să vă statuile şi mi-am dat seama că nici vorbă să fie statui romane, erau opere de artă modernă, lucrări de sculptură realizate recent”, ne-a relatat profesorul Brudiu.

În momentul în care profesorul i-a spus despre descoperire directorului de atunci al Muzeului de Artă, Nicolae Itu, acesta şi-a amintit de sculpturile care dispăruseră fără urmă. Graficianul Gheorghe Andreescu, de la Muzeul de Arte Vizuale Galaţi a fost cel desemnat în martie 1980 să se ocupe de problema statuilor. „Erau lucrări aflate în gestiunea primăriei, nu în cea a Muzeului de Artă. În perioada anilor 65-70, când a fost o campanie de înnobilare a spaţiilor prin artă monumentală. Printre acele opere de artă monumentală erau şi sculpturi. O parte dintre acele sculpturi au îngreunat procesul de modernizare arhitecturală şi le-au adunat pe toate, le-au aruncat într-o groapă comună şi au pus pământ peste ele”, și-a amintit Gheorghe Andreescu despre acel episod.

A fost descoperit și misterul a ceea ce se întâmplase. Îngroparea statuilor a avut loc la ordinul unui oarecare Moga, secretar cu propaganda, care probabil că nu era prea sensibil la arta modernă. Primele investigaţii au clarificat şi istoria locului în care fuseseră găsite sculpturile. Acolo fusese o groapă care a fost umplută cu deşeuri aduse din Grădina Publică. Printre deşeuri, se aflau şi operele de artă modernă.

De frica „Europei Libere”, statuile au fost îngropate și a 2-a oară

Reprezentantul Muzeului de Artă din Galați a propus dezgroparea statuilor, dar nu s-a întâmplat aşa ceva: „Am făcut un raport în care am propus dezgroparea, dar degeaba, nu s-a ţinut cont de ce solicitasem eu”, spune Gheorghe Andreescu.

Activiştii PCR din Galaţi aveau o mare problemă, pentru că își riscau funcţiile şi privilegiile. Scriitorii şi plasticienii din oraş începuseră deja să comenteze ironic acţiunea activiştilor.

Episodul a fost subiectul unei epigrame publicate în revista de umor „Urzica”, iar de la epigrama din „Urzica” s-a ajuns și la o știre la Radio „Europa Liberă”, unde „operațiunea” activiștilor a fost comentată cu mult sarcasm. Ca să rezolve rapid problema, „activul PCR” a aplicat soluţia cea mai simplă: a îngropat statuile a 2-a oară, turnând şi de beton deasupra.

„Statuile erau în atribuţiunile autorităţilor politice ale municipiului, adică Florica Şerbănescu, cea care conducea Comitetul pentru Cultură şi Aglaia Caloinescu, secretara cu probleme de cultură şi ideologice la Comitetul Municipal PCR Galați. Ele ar fi trebuit să pună în valoare aceste statui, să se consulte cu arhitecţi, iar asta însemna contracte, alocare de fonduri. Despre această poveste aflaseră şi oamenii de cultură din Galaţi, un umorist chiar trimisese şi o epigramă la Urzica.

Când au văzut că este atâta zarvă cu treaba asta a lor, au dat dispoziţie să aducă acolo nişte betoniere, au turnat beton peste locul în care fuseseră descoperite statuile şi i-au spus directorului acelei întreprinderi să nu mai facă nimic acolo”,  a povestit profesorul Brudiu.

Astfel, subiectul a fost închis cu explicația dată de activiștii PCR de jos în sus, că a fost doar o invenție a „Europei Libere”.

Un alt activist PCR a transformat statuia lui Gheorghe Anghel  în „arteziană”

Atunci, în 1980, au fost salvate două statui, care fuseseră aduse de paznicul autobazei la Muzeul de Istorie în speranța încasării unei recompense. Despre una din statuile salvate nu se mai știe ce soartă a avut, dar cealaltă, „Maternitate”, opera sculptorului Gheorghe Anghel, care a fost repartizată localității Berești, proaspăt declarată oraș.

Primarul din Berești a făcut ce s-a priceput. A dat ordin să fie găurită statuia în zona gurii pruncului reprezentat la baza grupului statuar și să fie racordată la rețeaua de apă, astfel statuia a fost transformată în fântână arteziană. Gaura practicată în statuie pentru instalarea țevii de apă se observă și astăzi.

„Autorul era chiar sculptorul Gheorghe Anghel, autorul statuii lui Eminescu de la Ateneul Român. Titlul lucrării era <<Maternă>> sau <<Maternitate>>. Era reprezentată în grupul statuar o femeie cu un copil. Fiind descoperită, această statuie a fost repartizată la Primăria Bereşti. Cel care era atunci primar PCR la Bereşti a făcut statuia fântână arteziană, în faţa fostei clădiri a primăriei. Au dat o gaură, au racordat statuia la reţeaua de apă şi aşa au transformat-o în arteziană”, relatează profesorul Mihalache Brudiu.

Apoi, statuia a dispărut odată cu fântâna arteziană. A apărut din nou pe peluza de lângă Casa de Cultură Berești. Poartă urmele vandalizării din perioada în care a fost fântână arteziană, dar nu e îngropată la marginea orașului, ca celelalte statui.

Statuia de la Berești, până acum necunoscută criticilor de artă

Sculptorul Gheorghe Anghel a frecventat cursurile Școlii de Arte Frumoase din București, dar și-a definitivat formarea artistică la Paris în perioada 1924-1937.

Primele sale participări expoziționale au fost la „Salonul oficial francez” de la Paris, în 1932 și 1935 și la „Salonul Independenților”, tot la Paris, în 1933. Până în 1979 a participat la expoziții importante la Paris, Londra, Cairo, Alexandria, Ankara, Istanbul, Damasc, Atena, Leningrad și Moscova.

Tema maternității l-a preocupat și a avut mai multe opere realizate  pe această temă. Până acum, erau cunoscute două statui ale sale care sunt intitulate „Maternitate”, una realizată în 1940 și aflată la Muzeul Județean din Râmnicu Vâlcea și o alta, sculptată în 1950 și care este deținută de Academia Română.

Statuia de la Berești este cea de a treia, până acum necunoscută criticilor de artă.

 

 

Don't be selfish, share it on...Share on Facebook
Facebook
Share on Google+
Google+
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Pin on Pinterest
Pinterest

Postați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*