INTERVIU: Gălăţeanca Claudia Gabriela Mitrofan, premiul pentru „cel mai bun student al anului din Europa”, la Gala Ligii Studenţilor Români din Străinătate

 La începutul anului, Liga Studenţilor Români din Străinătate şi-a aniversat nouă ani de existenţă şi a desemnat cei mai buni studenţi români din străinătate.  Ca în fiecare an, concursul din cadrul Galei a adus în prim plan o serie de tineri români cu rezultate academice și extra-curriculare de excepție.

De excepţie este şi Claudia Gabriela Mitrofan, gălăţeanca ce în prezent este studentă în anul al II-lea la University of Cambridge din Marea Britanie. Claudia Gabriela Mitrofan a urmat cursurile Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri” (2004-2008), plecând acum zece ani în Anglia pentru a studia Biochimia, în urma obţinerii unei burse de studiu.

După absolvirea studiilor de licență la Universitatea East Anglia, a lucrat un an în cadrul unei companii farmaceutice unde a dezvoltat anticorpi terapeutici, după care a urmat două masterate în cercetare. Obţine o bursă la Universitatea Cambridge pentru un Doctorat în Științe Medicale – cercetare în ramura cardiovasculară şi metabolică (doctorat finalizat în august 2016). Pentru că îi place foarte mult aspectul clinic din cadrul cercetării medicale, aplică pentru o bursă ca să aprofundeze medicina. Spune că visul ei cel mai mare este să se poată întoarce acasă, în Romȃnia pentru a ajuta la dezvoltarea cercetării.

Să o cunoaştem mai bine pe Claudia Gabriela pe care toata lumea o știe drept Gabi:

Redactor: Nu ştiu dacă să începem (cu întrebările) din momentul liceului, pe care l-ai terminat în România, chiar în Galaţi sau cu momentul actual… Unde eşti şi ce faci acum?

Acum locuiesc ȋn Cambridge, Anglia și studiez Medicina la Universitatea din Cambridge unde sunt ȋn anul II de studiu. Programul la care sunt ȋnscrisă este un program accelerat de 4 ani (aceeași materie și practică, dar condensate ȋn 4 ani ȋn loc de 6 ani) pentru că am studii precedente ȋn domeniul științelor medicale.

Facultatea de Medicină din cadrul Universității Cambridge, pe lȃngă forma de ȋnvățămȃnt de 6 ani, dispune și de o formă de ȋnvățămȃnt de 4 ani, numai pentru absolvenții unei alte facultăți, din Marea Britanie, din domeniul medical (biologie, genetică etc). Grupa de studiu pentru această formă este restrȃnsă (20 persoane), cu o programă puțin diferită față de studenții care studiază 6 ani medicina (materia este aceeași, doar că ritmul este foarte alert, nu mai sunt vacanțe și se pune mult accent pe practica din spitale).

 

Redactor: Cum ai ajuns în acest punct? Mă gândesc aici nu doar la paşii pe care i-ai urmat, ci mai degrabă la povestea visurilor tale, la ţesătura orelor de muncă pe care le-ai dedicat obiectivului tău.

De cȃnd mă știu am fost pasionată de medicină. M-au fascinat procesele biologice și chimice din corpul uman și cum răspunde corpul uman la anumiți factori externi naturali sau artificiali (spre exemplu medicamentele). Toata cariera mea de pȃnă acum a fost legată de medicină și cercetarea ȋn medicină.

Gimnaziul și liceul le-am absolvit la Colegiul Național „Vasile Alexandri” din Galați. Am ales apoi să studiez ȋn străinatate deoarece am dorit să experimentez și un alt sistem educațional. Am depus aplicații și am primit răspuns de la mai multe universități din Marea Britanie. Am ales Universitatea „East Anglia” din Marea Britanie unde am studiat Biochimia Medicinală şi Genetica. Același parcurs academic l-a avut și verișoara mea, Gherghișan-Filip Cristina; noi am plecat ȋmpreună la studii. Pe perioada facultății, ȋn timpul vacanțelor de vară am primit o bursă pentru a lucra ȋn domeniul cercetării farmacologice ȋntr-un laborator al unui professor de la universitate.  În anul trei de facultate am obținut o poziție de cercetător-student la compania farmaceutică GlaxoSmithKline (GSK) din Marea Britanie. Acolo am lucrat timp de un an de zile în cadrul unui grup de cercetare care avea ca temă dezvoltarea de  anticorpi terapeutici pentru cancer şi boli autoimune. Cu această ocazie am realizat şi câteva patente recunoscute ȋnsă nu mai am niciun drept asupra patentelor, deoarece, conform contractului, sunt proprietatea companiei. După absolvirea facultății eram hotărâtă să urmez un doctorat în domeniul medical. Am aplicat atunci pentru mai multe doctorate la universităţi din Marea Britanie şi la alte universităţi din Europa. După mai multe oferte, am ales Universitatea Cambridge datorită programului de doctorat foarte bine structurat, facilitaților pentru cercetare, colectivului foarte bine pregătit și renumelui internațional. In timpul doctoratului am fost atrasă de partea clinică a medicinii (adică nu doar studiul științific, ci și interacțiunea cu bolnavul și cum ȋl afectează pe acesta boala de care suferă). De aceea, m-am hotărȃt să urmez și Facultatea de Medicină, orientȃndu-mă tot spre Universitatea Cambridge.

Ca să vă răspund la ȋntrebare, cred că admiterea la o universitate de genul celei de la Cambridge  presupune foarte mult studiu, seriozitate și perseverență în activitatea de zi cu zi. Atunci cȃnd studenții sunt selectați, universitatea se uită la tot parcursul lor educațional și profesional de pȃnă atunci, la abilitățile, competențele studenților și analizează contribuția studentulului la dezvoltarea universității.

Cred că un elev romȃn trebuie să aprofundeze materiile care-i plac și să se gȃndească la o viitoare carieră bazată pe aceste discipline, dar să nu neglijeze nicio altă materie. Cultura generală are un rol important ȋn carieră.

 Redactor: Cum trebuie să fie un elev (român sau nu), ce trebuie să facă pentru a ajunge să studieze într-o universitate prestigioasă din străinătate?

Silitor, ambițios și perseverent.

Trebuie să ai un țel și apoi să faci tot ceea ce-ți stă ȋn putere pentru ȋndeplinirea lui. Trebuie să crezi că visurile se pot ȋmplini și să ai o motivație. Nu trebuie să te mulțumești cu ceea ce ți se predă la școală. Dezvoltarea unor abilități și a unor competențe necesare ȋn orice domeniu presupune mult studiu individual și deschidere către tot ceea ce este nou.

Trebuie să cunoști bine limba din țara unde vrei să studiezi (cu cȃt mai multe limbi străine, cu atȃt mai bine). Să știi să utilizezi bine calculatorul. Să fii punctual și să respecți cu sfințenie cuvȃntul dat. Punctualitatea și cuvăntul dat au o cu totul altă semnificație ȋn străinatate. Să fii ordonat, să-ți faci un program/ritm de lucru de care să te ții și să fii obișnuit cu anumite rigori.  Să te implici ȋn acțiuni extrascolare (voluntariat), să fii ȋndrăzneț și să participi la toate provocările care apar (concursuri, olimpiade, competiții) chiar dacă rezultatele nu vor fi mereu cele dorite; te vor obișnui cu examenele, modul de abordare al problemelor și vei identifica punctele vulnerabile din pregătirea ta. Să nu abandonezi după primele eșecuri. Să ignori răutățile și să ai ȋncredere ȋn puterile tale. Să analizezi obiectiv și să spui cu glas tare ideile și soluțiile care ȋți vin ȋn minte chiar dacă ți se par năstrușnice. Nu te subestima. Ideea ta poate să fie cea genială! Să nu ai prejudecăți și să ȋi respecți pe toți cei din jurul tău, indiferent de etnie, vȃrstă sau statut social. Să nu-ți fie jenă să abordezi o altă persoană mai bine pregătită ca tine. Să ai răbdare, să asculți și să ȋnveți să lucrezi ȋn echipă. Să fii tolerant și echilibrat. Să poți lucra sub stres, păstrȃndu-ți ȋn același timp calmul. Să fii conștient că orice problemaă are o soluție chiar dacă aceasta nu este imediată. Să nu fii ȋncăpățȃnat ȋn a persista ȋn greșeli și să le recunoști atunci cȃnd le faci. Să gȃndești creativ și să fii stăpȃn pe tine.  Să știi să faci sacrificii. Să nu te plȃngi de lipsuri și neajunsuri. Studiul academic presupune multe sacrificii și privațiuni.

Nu trebuie să fii un supraom. Mergi mereu ȋnainte cu gȃndul și credința că vei reuși!

Redactor: Cum rezistă un student român în străinătate? Ai putea să ne spui cât de scump este să studiezi şi să trăieşti în Anglia, pentru că e normal ca orice student, oricât de motivat şi de bun ar fi, se loveşte şi de necesitatea obţinerii de fonduri.

Trebuie să ai credința că vei reuși. Un student romȃn ȋn străinătate nu are o viață ușoară, chiar dacă are burse integrale. Este supus la multe privațiuni. Trebuie să fie foarte chibzuit. Multe lucruri nu ți le poți permite chiar dacă acasă aceastea păreau firești. Bursa, atent calculată doar pentru strictul necesar, nu este garantată pe toată perioada studiilor. Ca să o menții trebuie să ai rezultate bune la examene.  Altfel o pierzi. Ai un stres permanent din acest punct de vedere. Și accesul la o bursă de studiu este dificil, mai ales acum că Marea Britanie a ales să se despartă de spațiul comunitar European.

Ca să poți trece peste aceste greutăți trebuie să-ți dorești foarte mult să realizezi ceea ce ți-ai propus. Am ȋntȃlnit o studentă romȃncă care ȋn fiecare zi străbătea pe jos mulți kilometri ȋntre domiciliu și sala de curs numai ca să economisească cele cȃteva lire, pe care le-ar fi dat pe transport (transportul ȋn Marea Britanie este scump).

Pe de altă parte, chiar dacă știi bine limba, stabilirea ȋn alt loc față de mediul ȋn care ai trăit cea mai mare parte de timp are un impact major asupra ta. Insuși faptul că ȋn jurul tău auzi o cu totul altă limbă ȋn care nu ești obișnuită să gȃndești, contează enorm. Abia peste ceva timp vei ȋnvăța să gȃndești ȋn limba țării ȋn care trăiești. Marea Britanie are cu totul altă cultură, alte tradiții și obiceiuri, altă mentalitate, alt mod de abordare a problemelor, alt stil de viață și nu ȋn ultimul rȃnd alte reguli și legi care trebuie strict respectate.

Toate acestea sunt compensate de sistemul educațional care este diferit față de cel din Romȃnia. Universitățile sunt moderne, dotate cu aparatură de ultimă ora iar profesorii sunt foarte bine pregătiți și apropiați de studenți. Modul de predare este interesant și atractiv, avem multe laboratoare și studii practice. Profesorii au permanent ușa deschisă pentru studenții lor. Dacă prin rezultate te poți detașa de pluton și te simt că ai un potențial mai ridicat, ești cooptat să participi cu profesorii la cercetări, să-ți aduci aportul la diferite proiecte și ești ȋncurajat să publici articole științifice. Cu alte cuvinte, se promovează performanța.

Redactor: Este întotdeauna nevoie de performanţe ieşite din comun pentru a ajunge la o universitate din străinătate? Cât este motivaţie, cât este muncă sau cât este destin? Crezi în destin?

Despre o performanță ieșită din comun nici nu poate fi vorba. Perseverența și munca/efortul constant contează. Nu trebuie să te mulțumești numai cu informațiile predate la școală, ai nevoie și de studiu individual. Motivația și dorința de a ajunge acolo unde ți-ai propus ȋți dă puterea de muncă. Iți fixezi un țel măreț și apoi aplici politica pașilor mărunți ȋn atingerea lui. Trebuie să-ți placă ceea ce faci și ȋnvățatul nu trebuie privit ca o corvoadă. Dacă subiectul ales te pasionează, atunci ești motivat să afli, să descoperi mereu ceva nou. Munca și motivația sunt lucrurile pe care tu le poți controla. Cred ȋn destin, sunt convinsă ca ȋn cazul meu a avut un rol important. Dar se spune că nu poți influența destinul. Cred, totuși, că poți să ȋți influențezi starea de spirit și să aduci mai multă motivație pentru țelul tău prin credință.

„Cine dorește să ȋnvețe, ȋnvață oriunde se află – ȋn Romȃnia sau ȋn altă țară”

Redactor: Despre mediul academic din Marea Britanie se ştie că este unul bine finanţat, că sunt condiţii dintre cele mai bune pentru cercetarea academică. Eşti deja, putem spune, produsul acelui mediu academic. Ce ai putea face, din acest punct al carierei tale, pentru România, pentru cercetarea din România?

La ora actuală din poziția ȋn care mă aflu nu prea pot să ajut cercetarea medicală romȃnească. Deocamdată. Insuși moleculele obținute de mine ȋn cadrul proiectelor mele de cercetare și utilizate ȋn continuare sunt patente de invenție și sunt proprietatea companiei, a universității și a guvernului britanic. Aceasta este și modalitatea prin care se amortizează investițiile făcute ȋn cercetare.

Totuși, țin să menționez că pe parcursul doctoratului, am devenit interesată de un proiect de cercetare mic, aflat la ȋnceput, dar foarte promițător desfășurat ȋn Romȃnia. Am ȋncercat atunci să stabilesc o colaborare ȋntre laboratorul nostru de la Cambridge și cel din Romȃnia. Din păcate, dupa mai multe investigații ne-am dat seama că, din lipsa finanțării, laboratorul din Romȃnia nu va putea răspunde ȋn timp util cerințelor noastre. Așa că a trebuit să abandonăm ideea pentru că știam că nu o vom putea sușține suficient și promova șefilor noștri.

Sper că ȋn viitorul apropiat se vor redeschide și dota corespunzător institutele de cercetare din Romȃnia și că mă voi putea reȋntoarce acasă pentru a contribui la cercetarea ȋn domeniul medical.

Redactor: Ce ar trebui să facă România pentru a dezvolta cercetarea medicală şi nu numai? Bineînţeles în afară de finanţare, care este esenţială.

Cercetarea trebuie să devină o prioritate guvernamentală. Din informațiile publice se știe că ȋn ultimul timp mai multe instituții de cercetare și-au ȋnchis porțile și mulți cercetători au părăsit țara. Spre exemplu, Institutul Național de Boli Infecțioase Prof. Dr. Matei Balș, altadată un institut fanion ȋn producerea de vaccinuri, dar și de cercetare ȋn domeniul medical se zbate să supraviețuiască, fiind transferat de la un minister la altul. Nici la congresele de prezentări științifice ȋn domeniul medical nu am ȋntȃlnit delegații din Romȃnia. Nu știu nici cȃți cercetători romȃni au abonamente la revistele de specialitate. Conceptul de cercetare nu ȋnseamnă izolarea ȋntr-un laborator și ruperea de lume. Dacă nu participi la reuniuni științifice ca să fii la curent cu noutățile ȋn domeniu sau nu colaborezi cu alți colegi, nu te poți numi cercetător. In occident, pentru cercetarea medicală, pe lȃngă finanțarea dată de guvern o pondere uriașă o au companiile farmaceutice și există, de asemenea, sponsorizări substanțiale din mediul privat sau din partea unor persoane care ȋși doresc descoperirea unor remedii pentru niște boli de care suferă sau au suferit membri ai familiei lor. Am făcut această expunere deoarece consider că așa ar trebui să se ȋntȃmple și ȋn Romȃnia, finanțarea ȋn cercetarea medicală nu trebuie să fie apanajul exclusiv al statului. Mediul privat are și el o parte de responsabilitate. Nu vă puteți ȋnchipui ce sume se vehiculează pentru cercetarea medicală și ce dotări exista. Depășesc PIB-ul unor țări.

Pentru a relansa cercetarea ȋn Romȃnia trebuie mai ȋntȃi să stabilim niste priorități naționale ȋn domeniul subiectelor de cercetare și să trasăm niște obiective. Discuția aceasta ar fi simplă: trebuie doar să ne ȋntrebăm ce dorim să producem la noi ȋn țară (din punct de vedere medical) ȋn următorii 5-10 ani? Apoi, ȋn funcție de priorități, putem dota corespunzător laboratoarele și putem redeschide centrele de cercetare. Nu ȋn ultimul rȃnd, ȋi putem atrage ȋnapoi ȋn țară pe cercetătorii romȃni din străinătate care au acumulat o expertiză fantastică ȋn domeniul lor de activitate. Apoi vom reuși, spre exemplu, să producem din nou vaccinurile de care avem atȃt de mare nevoie. Trebuie să recunoaștem că va fi greu ȋnsă trebuie să pornim de undeva. Cercetarea nu doar aduce doar investiții/bani la buget, ci crește și prestigiul unei țări pe plan internațional.

Redactor: Ce mesaj ai transmite liceenilor gălăţeni şi nu numai, în legătură cu modul în care ar putea accesa o bursă la o universitate din Marea Britanie?

Nu știu dacă sunt ȋn măsură să dau sfaturi, dar ȋi pot ȋncuraja pe toți liceenii gălățeni să-și urmeze visul și să nu renunțe niciodată să lupte. Eforturile și perseverența vor da roade ȋntr-un final. Dacă vrei și ai credință poți reuși! Și să nu uite că, cine dorește să ȋnvețe, ȋnvață oriunde se află – ȋn Romȃnia sau ȋn altă țară.

 

Don't be selfish, share it on...Share on Facebook
Facebook
Share on Google+
Google+
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Pin on Pinterest
Pinterest

Postați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*