Conform Hotărârii de Guvern nr.1646 din 7.10.2004, Casa de Cultură a Sindicatelor din Galaţi a fost declarată instituţie de utilitate publică, cu misiunea promovării culturii şi artelor prin cunoaşterea şi creşterea vizibilităţii valorilor locale şi naţionale. Din noiembrie 1969, când a fost înfiinţată, şi până astăzi, menirea instituţiei nu a fost cu nimic îngrădită, în destinul ei, de către cei care au administrat-o.
Din nefericire, iată, constatăm că „afară-i vopsit gardul şi înăuntru-i leopardul”… Edificiul, emblematic pentru municipiul nostru, suferă de ceva vreme, din cauza fenomenului de tasare şi a degradării pereţilor exteriori. Dacă, în decursul celor 46 de ani de existenţă, în spaţiile interioare s-au mai executat lucrări serioase de reabilitare şi modernizare, la exteriorul clădirii nu s-a intervenit niciodată, nici măcar pentru cosmetizare. Exteriorul faţadei Casei de Cultură a Sindicatelor arată, aşa cum puteţi constata din imagini, jalnic. Atât elemente din construcţie, cât şi plăcile de marmură sunt desprinse, ca şi când am fi în faţa unei clădiri părăsite.
Supravieţuind din acţiunile culturale proprii, dar şi din chirii, instituţia nu se poate angaja singură într-un proiect de reabilitare a aspectului arhitectonic. Încercări au fost, dar au eşuat, din diverse pricini. Chiţibuşurile legale de readucere a edificiului la înfăţişarea iniţială oare pot fi ele dezlegate de către autorităţile locale?
Text şi foto: Vasile Caburgan
