Gălăţeanul care a zguduit din temelii Hollywoodul

„Maşinile care ne dau abundenţă ne-au făcut să vrem mai mult. Cunoştinţele ne-au făcut cinici, isteţimea ne-a făcut duri şi nemiloşi. Gândim prea mult, simţim prea puţin. Mai mult decât maşinării, avem nevoie de umanitate. Mai mult decât isteţime, avem nevoie de bunătate, blândeţe. Fără  aceste calităţi, viaţa ar fi violentă şi totul ar fi pierdut”. Aşa suna discursul inspiraţional al lui Charlie Chaplin din binecunoscuta peliculă The Great Dictator (Dictatorul), film regizat de Chaplin şi al cărui rol principal l-a avut. Filmul, o reuşită totală, a fost umbrit, la câţiva ani după premieră, de un scandal între doi prieteni: Charlie Chaplin şi presupusul scenarist al filmului, Konrad Bercovici. Gălăţeanul Konrad Bercovici…

Născut într-o familie de negustori evrei, pe 22 iunie 1882, la Galaţi, Konrad Bercovici a intrat în contact încă de mic copil cu o lume agitată şi fascinantă. Tatăl său, care se ocupa şi de comerţul cu cai în zona Galaţi-Brăila, i-a făcut cunoştinţă cu mediul ţiganilor nomazi, ce l-a cucerit definitiv şi care şi-a lăsat amprenta asupra modului de gândire şi a imaginaţiei sale. Crescut într-un oraş pestriţ şi auzind diferite limbi în jurul lui, Konrad Bercovici a învăţat franceza, greaca, turca, germana şi rusa. Din biografia lui Bercovici aflăm că, atunci când avea doar 11 ani, tatăl său a murit, el şi familia lui părăsind Galaţiul şi stabilindu-se în Paris. Aici, a studiat orga, cunoscând-o şi pe cea care avea să îi devină soţie, sculptoriţa Naomi Librescu. Împreună, au lăsat Parisul în urmă, în căutarea visului american. Odată ajunşi în Statele Unite ale Americii, Bercovici a dat lecţii de pian, a cântat la orgă în cinematografe, mai apoi dedicându-se meseriei de jurnalist. A publicat sute de articole, apoi a trecut la proză, semnând peste 30 de volume.

Prieten cu titanii literaturii americane

Prima apreciere literară a venit odată cu prima sa carte, Crimes of Charity, devenind cunoscut şi cucerind publicul cu temele sale care vizau lumea ţiganilor, aşa cum o ştia el din oraşul natal. Deşi puţin exagerată, maniera în care a descris tabloul lumii ţigăneşti era impresionantă şi a prins foarte repede la public. Scrierile şi reportajele lui Konrad Bercovici au atras numeroşi simpatizanţi care, ulterior, i-au devenit prieteni, precum Hemingway, Scott. F. Fitzgerald, sau Theodor Dreiser, care avea lucrările lui Bercovici în biblioteca sa.

A devenit prieten apropiat al lui Charlie Chaplin, fiind prezent la petrecerile date de marele actor şi a petrecut zile întregi la cineast acasă, legătura dintre cei doi nefiind niciodată infirmată de către Chaplin. În a doua jumătate a anilor ’30, cei doi prieteni au discutat despre un scenariu care să aibă în centrul lui lumea ţiganilor nomazi din estul Europei. De unde dorinţa lui Chaplin pentru astfel de proiecte care să conţină aspecte ale vieţii ţigăneşti? După dispariţia marelui actor, familia acestuia a descoperit, într-un sertar, o scrisoare în care era scris faptul că Charlie Chaplin s-a născut  într-o comunitate de ţigani din West Midlands, aşa cum relatează ziarul britanic The Guardian. Refuzat în câteva rânduri consecutiv de către actor, Bercovici a speculat, în absenţa lui Chaplin, despre asemănarea sa cu Hitler, având ca element comun mustaţa.

Bercovici a rămas cunoscut nu doar pentru numeroasele sale scrieri, ci şi pentru faptul că el a scris scenariul filmului The Great Dictator, în care Chaplin îl joacă pe dictatorul din Tomania (numele unei ţări fictive, dar seamănă atât de bine cu Romania, încât dă de gândit) şi se joacă cu un balon de forma globului pământesc până ce acesta se sparge.

Plagiat sau nu?

Povestea acestui scenariu e una cu multe versiuni. Bercovici a susţinut că, într-o dimineaţă, i-a înmânat lui Chaplin, în casa lui din Hollywood, scenariul unui subiect care îl are în centru pe un frizer evreu din Germania care seamănă izbitor cu Fuhrerul. În drumul lui spre lagăr, acesta este confundat de către un ofiţer cu Hitler, şi de aici urmează o serie de întâmplări tragi-comice pentru bietul personaj. Povestea scrisă de Bercovici pentru Chaplin reprezintă şirul evenimentelor cruciale din The Great Dictator, precum şi alte scene-cheie, cum ar fi: dansul lui Hitler cu globul pământesc, discursul lui Hitler într-o limbă pe care nu o înţelegea nimeni, ş.a.

Deşi Chaplin i-a refuzat acest proiect lui Bercovici, câţiva ani mai târziu, a făcut filmul, fără a-l mai consulta vreodată pe amicul lui, Konrad Bercovici.

În 1947, marele actor era dat în judecată. Agenţiile de ştiri vedeau acest lucru ca pe o ştire care putea ţine prima pagină a ziarelor pentru o perioadă lungă de timp. Chaplin era dat în judecată pentru plagiat de către Bercovici, care îi cerea 500.000 de dolari pentru că ar fi folosit ideea sa fără să recunoască acest lucru, în realizarea filmului Dictatorul. Chaplin a preferat să negocieze în afara Curţii o sumă pentru ca Bercovici să-şi retragă acţiunea, ceea ce a stârnit şi mai multe controverse. Chaplin a plătit 95.000 de dolari, iar Bercovici a retras acţiunea. Motivul pentru care a plătit banii, spune Chaplin, a fost acela că era într-un moment în care relaţia sa cu SUA, ţara sa adoptivă, era foarte tensionată şi nu a dorit să îşi îngreuneze situaţia cu un proces. Însă nu a recunoscut niciodată dacă a plagiat The Great Dictator sau nu… Cert este faptul că Chaplin rămâne un actor genial, iar Konrad Bercovici va fi amintit ca un apreciat al criticilor literari. Konrad Bercovici a murit la New York, pe 27 decembrie 1961.