După o săptămână plină, cu săli pline aproape de fiecare dată, Festivalul de Animație „Gulliver” s-a încheiat weekendul acesta, cu Gala de premiere. Marele Premiu a mers în Iași, la spectacolul „Prinţul fericit”, al Teatrului pentru Copii şi Tineret „Luceafărul”. Câștigați au fost nu numai cei care s-au întors cu premii acasă, ci toți spectatorii mici și mari. Dacă gălățenii nu au mai avut parte de Teatrul de umbre din Turcia, spectacolul fiind anulat, cu siguranță ei au rămas cu amintiri plăcute de la celelalte reprezentanții. Asta mai ales că, anul acesta, pentru prima dată, în cadrul festivalului au fost incluse și spectacole pentru oameni mari, care au inclus animație, „Necuvinte” (regizor, gălățeanul Adrian Nour) și „Bullets over Lipscani” (regizor Eugen Gyemant).
Spectacolul „Necuvinte”, realizat de gălățeanul Adrian Nour în cadrul Companiei Passepartout, a fost jucat pentru a doua oară pe scena „Dramaticului”, la o distanță de 3 ani. De pe Lipscani, acolo unde o joacă încă de la premieră, actorii au adus o porție binevenită de expresivitate, sensiblitate, dar și de ironie dozată. Totul e învelit în mai puține replici și mai mult în pantomimă, dans, cuvinte-imagini, fundal sonor. Preţ de o oră şi ceva, tinerii de pe scenă se amuză necontenit și îi invită pe cei din sală să se joace împreună. Totul, pentru a zdruncina ritmul banal al vieții consumeriste și pentru a ne provoca să ne căutăm pe noi înşine, cei adevăraţi, aflați dincolo de ambalaje, de măști sau de convenții sociale.
Dacă „Necuvintele” plusează la capitolul expresivitate și sensibilitate, spectacolul multpremiat de la Godot Cafe din București, „Bullets over Lipscani” mizează, cum e de așteptat de la un scenariu inspirat de Woody Allen, pe umor sarcastic. Vedem, pe rând, temele care l-au făcut celebru pe regizorul american: existența lui Dumnezeu – o filozoafă angajează un detectiv să-l caute, Moartea – luată în balon, căci pierde la jocul Mortal Kombat, pseudocultura – sub toate (im)posturile ei și, nu în ultimul rând, lipsa de comunicare adevărată între cei apropiați. Spectacolul recreează atmosfera alertă dintr-un film noir. La fel ca o peliculă de Allen, nu este lipsit de referințe culturale, mergând de la nume grele de filosofi, până la scriitori și personaje cu cărți citite la greu, care discută „inteligent”. Totul e condimentat, bineînțeles, cu niscaiva femei frumoase și culte, cu bărbați inteligenți și neînțeleși, cu aluzii mai mult sau mai puțin lubrice. Spre exemplu, cine și-ar putea imagina ceva mai incitant decât un bordel ascuns în Cărturești, unde serviciile râvnite de clienți sunt discuții plătite cu ora, despre Sartre, despre „Crimă și pedeapsă” ori despre ce le poftește rațiunea…
Personajul principal este însă bășcălia, iar spectatorii râd și ei de situația hilară în care e pusă Moartea, nevoită să plece de pe scenă „cu coasa între picioare” ori când semidocții cad în propria plasă mortală. Pe lângă jocul și verva actorilor, un plus al spectacolului este acela că textul este adaptat la zilele și la locurile noastre, ceea ce ne facem credem că scenaristul ori regizorul sunt, pe bună, dreptate, niște Woody Allen autohtoni.
Citește și: Cum a fost la festivalul de jazz