„Epoca de Aur” (3): Shopul de la Hotelul „Dunărea” – vitrina capitalismului, inaccesibilă constructorilor socialismului

unnamedÎn timp ce propaganda oficială punea la zid capitalismul, abuzând chiar de vehemenţă şi termeni de esenţă proletcultistă, simbolurile societăţii de consum erau expuse cu generozitate în vitrinele shopurilor, magazine cu circuit închis din centrele marilor oraşe. În anii ʼ70-80, la Galaţi funcţionau două astfel de shopuri, în care produsele capitalismului puteau fi cumpărate în valută.

La primul dintre ele, cel de la Hotelul „Dunărea”, aveau acces turiştii şi marinarii străini, dar și românii care ajungeau să deţină valută cu voie de la partid. Cel de-al 2-lea, de la Agenţia „Navlomar” din port, era pentru marinarii români. De fapt, marinarii și cei care lucrau peste hotare nu aveau asupra lor valută cash, ci bonuri cu valoarea sumei în valută de care beneficiau.

Primul shop funcţionase iniţial magazinul de la intersecţia străzii Domnească cu strada Fraternităţii (foto 2). Vitrina cu magnetofoane şi radiocasetofoane „mărci străine”, cosmetice şi sticle de whisky, lucruri inaccesibile constructorilor socialismului, atrăgea zilnic zeci de gură cască. Devenise un fenomen generator de bancuri, aşa că shopul a fost mutat într-un spaţiu ferit de ochii lumii, în holul Hotelului „Dunărea” (foto 3). De altfel, shopul era administrat de Oficiul Judeţean de Turism. Gestionară era doamna Gabor, o femeie energică şi pricepută la comerţ, iar vânzător era fiul său, Romică Gabor. Pe rafturile shopului erau de toate.

 „Epoca de Aur” (3): Shopul de la Hotelul „Dunărea” - vitrina capitalismului, inaccesibilă constructorilor socialismului

Foto 2

În primul rând ţigările, de la „Kent”, „Marlboro”, „Salem” şi „Dunhill”, la mărci dispărute din peisajul comercial autohton, ca „Philip Morris”, „St Moritz” sau „Peter Stuyvesant”. În topul cosmeticelor, supremaţia era deţinută de săpunurile „Fa” şi „Lux” şi sprayurile deodorante „Rexonna”, „Fa” şi „8 x 4”. Pe rafturile cu băuturi erau aproape în exclusivitate băuturi tari, whisky „Johnny Walker” sau „Hennessey” ori coniac „Napoleon”. „Ţigările, băutura, cosmeticele, erau cele mai cumpărate. În primul rând ţigările şi în special «Kentul» şi «Marlboro», dar şi săpunurile şi sprayurile, care erau să le spunem valuta forte când se punea problema să dai o «atenţie» unui medic, sau când mergeai la vreo instituție să rezolvi o problemă care depindea de un funcționar care putea să spună da sau nu”, îşi aminteşte Toni Luparu, un adolescent al anilor ʼ70, acum marinar. De fapt, produsele din shopuri deschideau orice uşă.

Blugi, radiocasetofoane, TV color, făină şi fasole

„Shoppingul” anilor ʼ70-80 se făcea în dolari şi mărci, dar la putere era dolarul. O perioadă, cât timp la punerea în funcţiune a instalaţiilor de la Sidex lucrau şi specialişti francezi, la Galaţi a fost la putere şi francul. Un pachet de ţigări putea fi cumpărat cu 50-80 de cenţi, un spray cu 3 dolari, un kilogram de cafea 3,5 dolari iar o ciocolată „Toblerone” cu 3 dolari.

Un pachet de ţigări mai putea fi cumpărat şi de la Hotelul „Partidului”, actualul Hotel „Faleza”, dar acolo costa 21 de lei, adică un dolar şi 20 de cenţi, dublu faţă de preţul de la shop.

De la shop puteau fi cumpăraţi blugi, în special „Levi’s” şi din ce în ce mai rar „Roy Rogers”- gloria anilor ʼ70, tricouri, pantofi „Adidas”, dar şi vedetele autohtone, cămăşi „Braiconf”, pantofi de „Clujana” şi „Partizanul” Bacău şi celebrele cojoace „Alain delon” de la Vidra Orăştie. Pe rafturile cu aparatură electronică tronau şi televizoare color româneşti, marca „Cromatic”, dar şi radiocasetofoane, „Blaupunkt”, „Sony”, „Sanyo” sau „Maximal”.

Un fapt interesant s-a întâmplat spre sfârşitul anilor ʼ80: „În perioada în care în autoserviri nu mai găseai la liber decât conserve de peşte, creveţi vietnamezi, macaroane şi borcane cu ghiveci de legume, apăruseră şi la shop alimente uscate. Era ciudat să vezi, expuse într-un colţ, pungi cu făină, zahăr şi fasole”, îşi aminteşte Toni Luparu.

Încrengătura de pile şi relaţii

 „Epoca de Aur” (3): Shopul de la Hotelul „Dunărea” - vitrina capitalismului, inaccesibilă constructorilor socialismului

Foto 3

În jurul shopului se forma o veritabilă încrengătură de relaţii. Oficial, clienţii shopurilor erau străinii şi categorii restrânse de români, cum ar fi medicii care lucraseră o vreme în ţările arabe şi cei ce munciseră pe şantierele Arcom şi se întorceau cu valută în ţară.

În acei ani, în porturile din Galaţi era o activitate intensă şi multe nave trebuiau să staţioneze în radă, la ancoră, aşteptând-şi intrarea în port pentru descărcare şi încărcare. Aşa că mai tot timpul anului braseriile şi restaurantele din centrul oraşului erau pline de „morocani”, cum li se spunea marinarilor străini, în special greci.

Existau câteva locuri preferate de marinarii străini, cofetăria „Corso”, care se afla pe locul actualului sediu CEC, de lângă „Modern”, iar celelate la Hotelul „Dunărea”: terasa cofetăriei, care se afla la etajul 1 al Centrului de afaceri, în partea dinspre strada Bălcescu, restaurantul de la parter, unde acum se află sediul unei bănci și clubul de noapte de la subsol, unde în acei ani erau și spectacole de strip-tease la care evident că mergeau și gălățenii.

Marinarii străini erau prezențe obișnuite la Galați în tot timpul anului. De la ei puteau fi cumpărate la prețuri accesibile, țigări, ceasuri și bijuterii din aur. Știau ce se caută la noi și chiar veneau pregătiți cu astfel de mărfuri pe care le vindeau pentru a-și asigura cheltuiala în timpul escalei care putea dura și până la două săptămâni.

În sezon, se adăugau grupurile de turişti, în special germani, care opreau şi la Galaţi, în tranzit spre mânăstirile din Nordul Moldovei.

Marinarii şi turiştii erau principalele categorii de cumpărători oficiali. Lor li se adăugau cumpărătorii români, şefi sau descurcăreţi. În primul rând erau activiştii de la partid, care dădeau ordine că vor una sau alta. După ei veneau cei cu relaţii, cum erau angajaţii de la Abatorul Şendreni sau gestionarii autoservirilor din oraş, pe care criza alimentară îi transformase în personaje la fel de influente ca şi activiştii. Un pachet cu muşchiuleţ deschideau orice uşă, aşa că şi pe cea de la shop.

Lor li se adăugau descurcăreţii care ştiau să îşi facă o relaţie la shop. Cumpărăturile activiştilor, ale celor cu pile şi descurcăreţilor, erau acoperite în acte destul de uşor, pentru că nu era o problemă ca în dreptul unui marinar grec ce îşi cumpărase un carton de ţigări şi o sticlă de whisky, să mai fie trecut un  „alain delon”, un radiocasetofon sau un televizor „Cromatic”. Valuta se procura uşor, pentru că la cofetăriile „Dunărea” şi „Corso” roiau „bişniţarii”, care la rândul lor cumpărau dolarii şi mărcile de la marinarii străini. Un dolar se putea cumpăra cu de la 16 la 18 lei, după cum mergea piaţa.

Shop-urile Navlomar de la Galaţi şi Tulcea

La Agenţia Navlomar de lângă Palatul Navigaţiei, în clădirea în care este acum Registrul Comerțului, funcţiona al doilea shop al Galaţiului, unul cu circuit închis, pentru că acolo aveau acces doar marinarii. În timpul voiajului, marinarii primeau bonuri pentru ambarcare și orele lucrate suplimentar. La întoarcerea din voiaj mergeau la shopul Navlomar şi în schimbul bonurilor luau produse. „La Navlomar erau cam acelaşi gen de produse care se găseau şi la shopul de la «Dunărea». Ţigări, blugi, cosmetice, televizoare, combine radio-pick up- casetofon, radiocasetofoane, încălţăminte. Cumpăram ţigări şi cafea, pentru că în general cu astea se făceau bani. Shopul Navlomar de la Galaţi era pentru Navrom. Cel de la Navlomar Tulcea era mai mare, pentru că acolo era vorba de IPO, întreprinderea de pescuit oceanic, care avea o producţie foarte mare. Marinarii de pe pescadoare munceau foarte mult, în condiţii grele, dar la întoarcerea din voiaj aveau şi un teanc mai mare de bonuri”, spune Toni Luparu.

Don't be selfish, share it on...Share on Facebook
Facebook
Share on Google+
Google+
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Pin on Pinterest
Pinterest

One Comment

  1. Felicitari pentru articol.

Postați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*