„Întrarea în Biserică a Maicii Domnului” a adunat la Biserica „Vovidenia” din Galați creștinii care au dorit să se bucure de câteva momente de răgaz.
A slujit Arhiepiscopul Dunării de Jos, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, însoțit de preoții din parohie, părintele Octavian Pelin și fiul – pr. Paroh Gabriel Pelin, profesor la Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galați.
Sărbătoarea a adus în centrul atenției copilul, rolul și rostul Sfintei Fecioare Maria, în istoria mântuirii omenești.
Un grup de elevi ai Liceului de Arte „Dimitrie Cuclin” din Galați a „întărit” cântarea bizantină de la strană, prin interpretarea cerească a unor imne bisericești.
„Să nu vă uitați la hainele lor, să vă uitați la inimile lor. Sunt foarte generoși și buni la inimă… Pe umerii lor, mâine, vor fi greutăți mari. Cu cât îi vom crește frumos, cu atât ne va fi mai bine mâine”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Casian.
Momentul culminant a fost al Anastasiei, o adolescentă din Ucraina, aflată în Galați, în aceste zile neprielnice semenilor din țara ei. A cântat un colind și un cântec de dor, de drag de Dumnezeu și de cei părăsiți, aflați departe și în multă nesiguranță. Pe ici, pe colo, emoția s-a transformat în lacrimi…
„Inima mea s-a unit cel mai mult, astăzi, cu Anastasia. Anastasia nu înțelege cuvintele în limba română, poate vreun cuvânt-două, dar ea e tristă pentru războiul din țara ei. Ea are nevoie de sprijin, deoarece este sora noastră… Orice copil din lume e fratele nostru. Noi suntem vecini cu țara ei și Anastasia are dreptul la o viață mai sigură. Este un copil foarte inteligent, ea urmează cursurile on line cu profesorii ei de acasă, din Ucraina; prin cele două cântece, ea arată că își iubește Patria. Dar, Anastasia este ortodoxă, la fel ca și noi, se roagă cum ne rugăm noi, crede cum credem noi, Anastasia este cel mai tânăr ambasador al Ucrainei la Galați...”, a mai spus Arhiepiscopul nostru.
În contextul sărbătorii, Arhiepiscopul de la Dunărea de Jos a adus cuvinte de întărire a elevilor gălățeni. Și-a exprimat speranța ca, în preajma Crăciunului, Anastasia și copiii și dascălii ucraineni să cânte la un concert de colinde, în limba lor. Alături de copiii noștri din Galați, să facem un concert, pe aceeași scenă, în aceeași dragoste creștinească…
„De asemenea, duminica viitoare, când va ajunge, la Galați, racla cu Moaștele Sfântului ucrainean Paisie Velicicovschi de la Neamț, sperăm să poată participa și semenii noștri din Ucraina, în întâmpinarea Sfântului Odor”, și-a exprimat dorința Arhiereul de la Dunărea de Jos.
Cine este Sfântul Paisie Velicicovschi
Sfântul Paisie Velicicovschi s-a născut la Poltava, în Ucraina, în familia preotului Ioan, slujitor la Biserica „Uspenia” („Adormirea”) din Poltava și al creștinei Irina. Era al unsprezecilea copil din cei doisprezece frați. A rămas orfan de tată pe la patru ani, iar mama sa s-a îngrijit să-l ducă la învățătură. A urmat primele clase la Școala parohială de la biserica tatălui său, a cărei slujire (după adormirea în Domnul) a fost preluată de fratele mai mare.
Apoi, s-a înscris la Academia Teologică din Kiev, ctitoria moldoveanului Petru Movilă, unde a studiat limbile latină, greacă, rusă și polonă.
Dornic de o viață așezată în rugăciune, în 1740, se îndreaptă spre Mănăstirea Liubețchi, pe Nipru, pentru ca după trei luni să se mute la Mănăstirea Medvedovschi, situată în Ucraina de-a dreapta Niprului, teritoriu aflat sub ocupația Poloniei catolice.
În 1741, la hramul Schimbării la Față, a fost tuns rasofor, cu numele Platon. Presiunile asupra comunităților ortodoxe din Ucraina erau greu de suportat: bisericile închise, călugări alungați, închiși, pentru a-i determina să treacă la uniație.
Tânărul Platon a mers la Kiev, la Lavra Peșterilor, pentru ca în puțin timp (1742) să-și îndrepte pașii spre provinciile românești. S-a oprit întâi în Moldova, la schiturile Dălhăuți și Poiana Mărului, județul Vrancea; apoi, a mers la Trăisteni și Cârnul din județul Buzău. Schitul de la Cârnul este ctitoria lui Mircea Ciobanul, peste timp, fiind restaurat de Matei Basarab.
În aceste locuri, tânărul rugător Platon l-a cunoscut pe schimonahul Vasile de la Poiana Mărului, cel care ducea o viață aspră și practica, alături de comunitatea monahală, rugăciunea inimii după rânduiala din Sfântul Munte Athos, Grădina Maicii Domnului.
Dornic de a cunoaște nevoințele călugărilor de la Muntele Athos, după patru ani în pământul românesc, a mers într-acolo. Dar și la Athos, vântul semănat de hoardele turcești a adus multe încecări. Împeriul Otoman își întindea interesele și abuzurile și peste comunitatea ortodoxă athonită, care fusese robită de avuțiile sale și care era nevoită să le răscumpere pe mulți arginți. Discordie era și între viețuitori…
Vreo patru ani, Cuviosul Platon s-a rugat într-o chilie din apropierea Mănăstirii Pantocrator. În anul 1750, a ajuns la Athos starețul Vasile de la Poiana Mărului, cel care l-a călugărit, cu numele de Paisie.
În Grădina Maicii Domnului, Cuviosul Paisie a întărit viața de rugăciune a comunității pe care o formase în jurul său. La dorința ucenicilor, care l-au dorit duhovnic, a fost hirotonit preot (ieromonah) de un anume Grigorie, în 1758.
Obștea sa a crescut și s-a mutat la Schitul Sfântul Ilie din Muntele Athos, reușind să ridice și o biserică și să traducă textele sfinte.
În 1763, Cuviosul Paisie se afla pe drumul de întoarcere în pământul românesc, împreună cu cei șaizeci și patru de ucenici. O vreme a stat la Vărzărești (Râmnicul Sărat), apoi, s-a așezat la Iași, unde păstorea Mitropolitul Gavriil Callimachi (+ 20 febr 1786), fratele domnului fanariot Teodor Callimachi (1758-1761).
În acel moment, Mănăstirea Dragomirna, ctitoria lui Anastasie Crimca, era părăsită, dar odată cu revenirea Cuviosului Paisie de la Athos totul a înviaț, a prins viață. Pentru bunul renume al viețuirii de aici, au venit din Răsărit și alți călugări: români, ruși și ucraineni. Ascultarea față de Hristos, smerenia, munca și rugăciunea inimii erau rânduieli de neînlocuit.
Starețul Paisie, atât la Athos, cât și în Moldova, a continuat activitatea de traducere a textelor biblice din greacă în slavonește și românește. A corectat unele traduceri; a întocmit o lucrare care se numește „Rugăciunea minții”, în șașe capitole, într-un capitol combate atitudinea unui călugăr care nega necesitatea rugăciunii isihaste, în așezările monahale din Ucraina.
În 1775, partea de nord a Moldovei (Bucovina) a fost ocupată de austrieci, fapt ce face ca Paisie să se mute la Mănăstirea Secu, cu acceptul Mitropolitului Gavriil Callimachi. Pleacă cu două sute de viețuitori din cei treisute cincizeci, cât număra obștea de la Dragomirna, în vremea sa.
După patru ani, în 1779, la dorința domnitorului Constantin Moruzzi (1777-1782), primește egumenia Mănăstirii Neamț, străveche și luminoasă vatră de cultură și spiritualitate românească.
Starețul Paisie a înrădăcinat și aici rânduielile de la Athos, a tradus și a avut grijă de săracii oropsiți, înființând un așezământ pentru semenii cu probleme de sănătate. A ridicat chilii, a mărit obștea la șapte sute de monahi de toate națiile: moldoveni, munteni, transilvăneni, ruși, ucraineni, greci, bieloruși…
A continuat traducerile Sfinților Părinți, alături de ucenicii săi, a lăsat trei sute de manuscrise, din care, patruzeci sunt scrise chiar de Paisie. A format o școală de traducători din limba greacă și a transformat Mănăstirea Neamț într-o vatră de spiritualitate a ortodoxiei. La cererea Mitropolitului Gavriil Petrov al Petersburgului și Novgorodului a tradus Filocalia în limba slavă.
Între mulții ucenici pe care i-a format, cel mai de seamă este Starețul Gheorghe de la Cernica, rugătorul care l-a întâlnit pe Paisie la Schitul „Sfântul Ilie” din Athos, și apoi, l-a urmat la Dragomirna, Secu, Neamț.
În 1781, Cuviosul Gheorghe își planifica să revină în Muntele Athos, dar – din pronia lui Dumnezeu – a rămas la Cernica, unde a instituit rânduiala de la Neamț, rugăciunea inimii, în toată Țara Românescă…
Starețul Paisie a trecut la cele veșnice la 15 noiembrie 1794 și își duce somnul de veci la Mănăstirea Neamț.
Duminică, 27 noiembrie 2022, Sfintele sale Moaște vor fi întâmpinate de gălățeni și de frați ucraineni, la Biserica „Vovidenia” din Galați, unde va începe rugăciunea, în jurul orei 16.00, în așteptarea smeritului Oaspete. După primirea Sfântului Odor, convoiul se va îndrepta spre Catedrala Galaților.
Această manifestare deschide Sărbătorile Sfântului Apostol Andrei, Nașul de botez al tuturor românilor, cel care – la propunerea Arhiepiscopului Dunării de Jos – este Ocrotitor Spiritual al gălățenilor din anul 1992.
Maria Stanciu
