Protestul declanșat de muncitorii de la Șantierul Naval „Damen” a luat prin surprindere pe toată lumea, pentru că era de notorietate faptul că Șantierul Naval este cea mai stabilă companie din Galați și nu ar fi trebuit să fie probleme salariale sau cu privire la condițiile de muncă.
Dacă la Combinat au fost după 1990 zeci de greve și proteste, fiind chiar luate cu asalt birourile directorilor, la Șantierul Naval a mai fost un protest în 1988, când muncitorii de la Secția 1 Corp Navă au întrerupt lucrul pentru că erau nemulțumiți de salarii și condițiile de muncă și un alt protest în ianuarie 1990, când au fost izgoniți din șantier toți directorii de la vremea aceea, cărora li se reproșau abuzurile comise în ultimii ani de comunism.
Nemulțumirile de acum ale navaliștilor sunt legate în special de nivelul salariilor și de condițiile de muncă, dar și de ritmul epuizant în care sunt obligați să lucreze pentru a se face față comenzilor, în condițiile în care există un deficit destul de mare de personal. Asta rezultă din cele ce ne-au spus o parte dintre protestari.
„Suntem pontați pe anumite coduri, neproductive, ni se taie ore de lucru. Câștigăm cu 10-15% mai puțin decât acum 5-6 ani”
„Nemulțumirile noastre sunt legate și de condițiile de muncă, ce seamănă cu cele dintr-un lagăr de pe vremea comuniștilor, pentru că conducerea este cu aceeași mentalitate. Sunt condiții dificile din punct de vedere fizic și psihic. Din punct de vedere psihic suntem supra-stresați. Unii s-au îmbolnăvit datorită stresului, pentru că ni se impune să finalizăm niște lucrări într-un timp imposibil de realizat.
Suntem pontați pe anumite coduri, neproductive, ni se taie ore de lucru fără ca măcar să fim anunțați. Banii pe care îi câștigăm acum sunt mult mai puțini decât cei pe care îi câștigam acum 5-6 ani. Vorbind în procente, câștigăm cu 10-15% mai puțin”, ne-a declarat un navalist.
„Se știe că afară se lucrează mult mai puțin și la o calitate mai slabă decât ceea ce fac românii. Ei au salarii mult mai mari decât noi. Noi avem salarii mult mai mici și facem o calitate mult mai ridicată decât cei din șantierele din țările din Vest și avem o productivitate net superioară față de cei din Vest”, a completat alt muncitor.
„Condiții grele sunt peste tot, în tot șantierul, pentru că oamenii s-au împuținat”
Într-un șantier naval, cele mai grele condiții de muncă sunt la secțiile de construire a corpului navei, pentru că se lucrează în arșiță, ploaie sau viscol, la construirea și asamblarea bloc-secțiilor (blocuri din care este asamblat corpul de navă – n. red.). Însă navaliștii spun că acum condiții de muncă dificile sunt în întreg șantierul naval, pentru că trebuie acoperite lucrări care ar trebui realizate de un număr mai mare de muncitori: „Condiții grele sunt peste tot, în tot șantierul, pentru că oamenii s-au împuținat. Au plecat la șantierele navale de ”afară” datorită condițiilor de muncă de aici. Datorită presiunii puse de directorii de producție, maiștrii, la rândul lor, fac presiuni asupra muncitorilor. Dacă o bloc-secție are 500 de ore, la noi ajunge de 250 de ore. Maistrul este obligat să se comporte foarte urât, foarte dur. Ne amenință că va fi din ce în ce mai greu. Ne spun ”dacă nu vă convine puteți pleca!”. Unii chiar ne jignesc. Nu așa trebuie să se poarte cu noi”.
Altă nemulțumire: „vouchere pentru spor de efort”, de 6 lei pe zi
Un alt navalist ne-a declarat că mari nemulțumiri sunt și în legătură cu modul în care administrația șantierului le acordă compensații pentru condițiile grele în care lucrează: „Condițiile de muncă sunt foarte grele. Ni se dă un voucher pentru spor de efort. Un voucher pentru spor de efort are valoarea de 6 lei pe ziua de muncă, indiferent că lucrăm 8 ore ori 12 ore. Acest voucher nu este trecut pe fluturașul de salariu, nu are legătură cu partea financiară, pentru că noi să nu avem nicio dovadă la mână precum că avem un spor de efort greu”.
Mentalitate de „întrecere socialistă”
Alte nemulțumiri sunt în legătură cu diverse abuzuri ale maiștrilor care fac pontajele, muncitori cu aceleași calificări și același program de lucru ajungând să încaseze salarii diferite. Asta se întâmplă pe fondul unor presiuni ale administrației pentru ca lucrările să fie realizate într-un timp mult mic decât cel prevăzut de normele tehnologice care prevăd timpii alocați pentru fiecare operațiune.
„Nu sunt egale sumele de bani de la o gradație. Spre exemplu, la gradația a 4-a, eu și colegul meu nu luăm aceeași bani dacă lucrăm la 8 ore și lucrăm același program, în aceeași lună. Este diferită salarizarea, datorită pontajului pe care îl face maistrul și datorită acestei mentalități pe care directorii de producție și tehnologii o implementează, că dacă o bloc-secție are 1.000 de ore de lucru, hai să încercăm să o facem în 800 de ore luna asta. Luna viitoare mai tăiem 100 de ore. Dar, la un moment dat, omul, practic, nu poate realiza asta, este peste puterile lui. Și atunci, unde se intervine? La salariul muncitorului. I se taie orele”.
„Ne-au luat din salarii, ca să acoperim salariile lor”
Unii dintre participanții la protest sunt nemulțumiți de faptul că muncitorilor li se iau bani din salarii, în timp ce personalul tehnic a beneficiat de majorări de salarii: „Partea cea mai dureroasă a noastră este că s-au mărit salariile de la maiștri, ingineri, șefi de ateliere, șefi de secții, directori. Însă nouă, practic, ne-au luat din salarii, ca să acoperim salariile lor”.
„Îți muncesc? Dă-mi banul, nu-mi lua din salariu! Îți muncesc? Nu veni și mă-njura, nu veni să dai în mine!”, a completat alt participant la protest.
Administrația Damen, în „silenzio stampa”
Reprezentanții administrației Șantierului Naval Damen refuză să comenteze motivele protestului spontan, considerând că este o chestiune internă a companiei.
A sosit la Galați o echipă a bordului director al Grupului „Damen”, condusă de președintele Consiliului de Administrație al Grupului, Bert Jan ter Riet, care încearcă să negocieze cu participații la protest.
