În anul 1896, pe 30 mai, la Tecuci, a văzut lumina zilei Constantin Narly, cel de-al patrulea copil din cei şase pe care i-au avut Ion Averin Narly şi soţia acestuia, Clementina. A urmat studiile primare şi gimnaziale în oraşul natal şi liceul la Iaşi, însă examenul de bacalaureat l-a susţinut la Focşani.
După ce s-a înscris la Universitatea din Iaşi, în anul 1914, la Facultatea de Litere şi Filozofie, şi-a descoperit pasiunea pentru pedagogie, graţie apropierii de profesorul Ion Găvănescu. După începerea Primului Război Mondial, Constantin Narly a fost mobilizat şi, din 1916 până în anul 1918, a fost încadrat într-o şcoală de ofiţeri. Imediat după sfârşitul războiului, şi-a reluat cursurile, susţinându-şi examenul de licenţă în anul 1919.
Timp de cinci ani a audiat cursuri de pedagogie şi filozofie la Berlin şi Göttingen, de unde şi-a obţinut doctoratul în filozofie, în 1924, cu teza Stratificarea socială în România. Având, aşadar, o informare asupra pedagogiei europene, în speţă a celei germane, Narly s-a putut manifesta ca unul dintre cei mai prolifici teoreticieni ai educaţiei din ţara noastră.
Perioada în care a fost numit la Brăila, apoi la Râmnicu-Sărat şi la Cernăuţi, iar pentru o scurtă perioadă de timp, funcţionar la Ministerul Muncii, a coincis cu perioada în care se concentra pe cursurile din străinătate şi pe susţinerea tezei de doctorat, motiv pentru care, între 1921 şi 1926, s-a aflat mai mult în concediu.
Începând cu anul 1926, a fost asistent la Catedra de Pedagogie a Universităţii din Iaşi şi, tot în acelaşi an, a devenit membru al Consiliului legislativ. Un an mai târziu, a devenit profesor agregat de pedagogie la Cernăuţi şi profesor titular la 1 ianuarie 1931, moment în care a ocupat şi postul de director al Seminarului Pedagogic al Universităţii şi Şcolii de aplicaţie a acestuia, unde a activat până în anul 1940, cu excepţia perioadei în care Bucovina a fost ocupată de URSS. După 1940, s-a transferat la Universitatea Bucureşti, unde a stat până în anul 1947, când a fost epurat.
Pedagog român cu o bogată cu bogată activitate publicistică
Demn de menţionat este faptul că Narly a fost iniţiatorul şi directorul publicaţiei periodice Revista de Pedagogie, în perioada 1931-1943, revista Institutului şi Seminarului Pedagogic Universitar din Cernăuţi, la care au colaborat importante personalităţi din ţară şi din străinătate şi care s-a bucurat de un real prestigiu, popularizând cele mai valoroase idei pedagogice ale vremii.
A publicat, de asemenea, şi numeroase studii, majoritatea de pedagogie, în reviste precum: Buletinul Seminarului Pedagogic Universitar din Iaşi, Revista generală a învăţământului, Convorbiri literare, Junimea literară, Preocupări literare ş.a.
Constantin Narly s-a stins din viaţă, la Bucureşti, pe 6 iulie 1956.
