* …şi cel evanghelic, reformat şi neoprotestant *
Etimologic, cuvântul „Paşte” este preluat în română din evreiescul „Pesah” (trecere). Iudeii numeau Paşte sărbătoarea anuală în memoria trecerii miraculoase a lui Moise prin Marea Roşie, trecere care a avut o importanţă decisivă în eliberarea poporului ales de sub robia egipteană.
Anul acesta, creştinii catolici, evanghelici, reformaţi şi neoprotestanţi sărbătoresc din nou Paştele cu un decalaj de o săptămână faţă de ortodocşi şi protestanţi. Asta după ce în 2010 şi în 2011, datele au coincis pentru toată creştinătatea. De asemenea, în 2014 datele vor coincide din nou, reunind creştinătatea.
Sacrificiul mielului
Paştele este considerat cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, prin simbolistica sa: moartea Domnului Iisus (pentru ca oricărui păcătos să i se poată ierta păcate), dar mai ales Învierea Sa, semn al iubirii şi iertării divine pentru copiii Săi. Mielul sacrificat de Paşti este reprezentarea purităţii lui Iisus, care Şi-a dat propria viaţă pentru ca oamenii să fie iertaţi.
Credincioşii aşteaptă Învierea în biserică, iar creştinii catolici se bucură în duminica Paştelui de celebrarea de către Papă, în piaţa San Pietro din Vatican, a mesei de Înviere.
Etimologie şi tradiţii
Anumite culte – Martorii lui Iehova, adventiştii şi mormonii – nu sărbătoresc Paştele. În limbile germanice, Paştele este denumit „Ostern” (germană) sau „Eastern” (engleză), după numele zeiţei Eostre, mama fertilităţii. Creştinii sărbătoresc Paştele – un moment-simbol cu totul diferit decât cel evreiesc – comemorând patimile, moartea şi Învierea lui Iisus.
În ortodoxie, Paştele este în mod tradiţional asociat cu masa specială pregătită în ziua Învierii Domnului, moment prin care credincioşii încheie postul de 40 de zile dedicat evenimentului. Aşadar, cu câteva zile înainte de Paşti, gospodinele pregătesc ouă colorate, cozonac, preparate din miel şi cozonac.