Se împlinesc 27 de ani de la protestul inginerului Ioan Grigorescu, care pe 15 noiembrie 1989, când se împlineau exact doi ani de la revolta muncitorilor de la Brașov, a protestat la rândul lui împotriva regimului lui Nicolae Ceaușescu, lipind pe poarta combinatului siderurgic manifeste împotriva regimului comunist și îndemnându-i pe angajații combinatului să se revolte, să își ceară dreptul la o viață demnă, fără suprimarea libertăților, aberanta „alimentație rațională” sau tot felul de raționalizări.
Inginerul Ioan Grigorescu a intrat în memoria gălățenilor ca un reper moral, pentru că a avut curajul de a înfrunta regimul Ceaușescu în plină epocă de represiune.
Primul protest al lui Ioan Grigorescu împotriva regimului Ceaușescu a avut loc la începutul anilor 80, când benzina era raționalizată. Fiecare posesor de Dacie sau Oltcit avea dreptul la o rație ridicolă. I se dădea benzină de 100 de lei. Dar nici această rație nu era sigură și la benzinării se formau cozi de zeci de mașini. Mai ales în perioadele dinaintea concediilor, când se pregăteau rezerve pentru drumurile la munte și la mare, erau un chin să aduni un „plin”.
Nemulțumit de această situație, inginerul Grigorescu le-a strigat celor de la benzinăria Peco de la Șendreni că este umilitor ce se întâmplă și ca să fie mai bine înțeles a spart geamul benzinăriei. S-a ales cu o amendă de 1.100 de lei pentru tulburarea liniștii publice.
Pe 15 noiembrie 1989, la ora 14.00, când se schimbau turele la Combinatul Siderurgic și pe porțile combinatului intrau și ieșeau zeci de mii de angajați, Ioan Grigorescu a lipit mai multe manifeste pe zidurile de la poarta combinatului, sub privirile stupefiate ale angajaților cărora le cerea să se revolte după exemplul muncitorilor din Brașov. Nimeni nu a avut curajul să dea curs îndemnurilor sale.
Pe manifeste scria: „Cultura nu înseamnă cântarea cultului personalității lui Ceaușescu!”, „Intelectualitatea este sufletul dezvoltării societății – Să fie pusă în drepturi!”, „Vrem alimentație normală, nu… mii de tone la hectar!”, „Refuz să mai spun altfel de cum gândesc!” și „Restituiți amprentele grafologice, nu suntem infractori!”.
Imediat a fost săltat de Securitate și după o judecată sumară, într-un proces public organizat în Combinat, fața colegilor de serviciu, cei mai slabi de înger în relațiile cu activiștii PCR sau turnătorii fiind puși să țină discursuri acuzatoare la adresa dizidentului, prin sentința nr 6738/16.11.1989, Judecătoria Galați l-a condamnat pe Ioan Grigorescu la 3 luni de închisoare.
Pe 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceaușescu, siderurgiștii l-au urcat pe fostul secretar PCR din Sidex, Ioan Lungu (fratele fostului primsecretar PCR al Județului Brăila, Anton Lungu), într-un camion cu care fusese cărat bitum, l-au „tăvălit” un pic pe activist prim urmele de bitum și au mers în coloană la sediul Securității Galați, la actualul sediul al IPJ, de lângă „Pedagogic”.
Au înconjurat clădirea și le-au cerut securiștilor eliberarea inginerului Grigorescu și a doctorului Iușchevici, și el arestat în toamna lui 1989. Au stat acolo până la ora 15.00, când Grigorescu și Iușchevici au fost aduși de la Penitenciar și puși în libertate.
În perioada 1992-1996, Ioan Grigorescu a fost consilier municipal independent și în acea perioadă a făcut publice multe dintre matrapazlâcurile politicienilor locali, în primul rând jaful cu terenurile municipalității și afacerile pe banii primăriei. Din păcate, nici de această dată nu i-a urmat nimeni exemplul.
