Născut în Galaţi, la data de 12 octombrie 1937, Albert Guttman a afişat încă din fragedă copilărie un interes, dar şi un talent aparte în ceea ce priveşte pianul. Motiv pentru care, la vârsta de cinci ani, sub atenta supraveghere a Elizei Cernovodeanu, a început studiul pianului. Talentul copilului a fost remarcat de către actorul Gheorghe Tinică, el fiind cel care i-a îndreptat paşii către o carieră în această direcţie.
A învăţat în Bucureşti, la liceele Matei Basarab şi Spiru Haret, urmând în particular şi studiile de pian, mai exact pe cele de armonie şi teoria muzicii, sub îndrumarea pianistei şi pedagogului teoretician Maria Cernovodeanu.
Încurajat de nume sonore ale lumii muzicale, în anul 1949, la doar 12 ani, Albert Guttman s-a prezentat la Conservatorul din Bucureşti pentru a susţine examenul de admitere. A fost declarat admis la examen, ca un copil excepţional, primind o scutire specială de vârstă, la clasa de pian a Floricăi Musicescu. În perioada 1950-1954, a fost elevul Anei Pitiş, la Şcoala Medie de Muzică, unde a fost transferat deoarece Conservatorul devenise o instituţie de învăţământ superior. După toate examenele de pian şi după toate audiţiile organizate de către şcoală, Guttman o obţinut doar calificative de excepţional, dovadă a măiestriei cu care cânta de la o vârstă, totuşi, timpurie.
În 1953, a participat la Concursul naţional al tinerilor artişti, unde a câştigat primul loc. Un an mai târziu, a intrat iarăşi la Conservatorul Ciprian Porumbescu, elev al aceleiaşi Florica Musicescu. A urmat o perioadă în care a câştigat numeroase premii şi distincţii la concursurile naţionale, participând la toate festivalurile institutelor de artă care au avut loc. Tot atunci, Albert Guttman a realizat prima sa contribuţie în domeniul muzicii, împreună cu alţi câţiva colegi de-ai săi, formând un cvintet de suflători cu pian, ale căror recitaluri i-au atras numeroşi admiratori, inclusiv rectorul Conservatorului, Ioan D. Chirescu, declarându-şi aprecierea.
O carieră pedagogică ascendentă
În anul 1960, Guttman a început o carieră pedagogică prolifică, când a fost numit corepetitor la Conservatorul de Stat. În acelaşi an, a câştigat concursul pentru postul de asistent la catedra de pian complementar a Conservatorului.
Soţie i-a devenit o colegă cu un an mai tânără, Irina Rusescu, o rudă îndepărtată a Mariei Cernovodeanu. Irina Rusescu a fost profesoară de corepetiţie la canto şi instrumente până în anul pensionării, în 1990.
În anul 1969, Guttman a devenit bursier al Centrului Internaţional de Studii Muzicale, urmând cursurile de muzică de cameră predate de către Enrico Mainardi, celebru violonist şi compozitor italian, în cadrul Festivalului Muzical Internaţional de la Taormina. În anii 1970-1972, a beneficiat de o altă bursă oferită de către guvernul italian, urmând un curs de perfecţionare la Academia Santa Cecilia din Roma, Guttman obţinând la finalul cursului calificativul maxim. Academia Santa Cecilia i-a propus pianistului român să devină asistent oficial pentru muzică de cameră, predând cursurile de perfecţionare la vioară susţinute de Pina Carmirelli şi violoncel cu Amedeo Baldovino. Anul 1977 l-a găsit pe Guttman tot pedagog în Peninsula Italică, la cursurile internaţionale de muzică Giornate Musicali, de la Montecchio Maggiore, unde a predat pian şi muzică de cameră. În urma câştigării Premiului internaţional Hepzibah Menuhin pentru pian în anul 1981, Albert Guttman a fost angajat la Academia Internaţională de Muzică Menuhin pe parcursul anului şcolar 1982-1983.
A devenit profesor de pian la Şcoala de Muzică Saanenland Obersimmental din cantonul elveţian Berna, iar în paralel a ocupat şi postul de profesor al cursului corepetiţie şi citire de partituri la Academia de Muzică din Besel. Aici a înfiinţat catedra de acompaniament, rămânând activ până în anul 2004, anul pensionării.
Din 1988, numele lui Guttman apare în dicţionarul internaţional Who’s Who in Music, printr-o prezentare a carierei sale interpretative şi pedagogice.
Excepţionalul pianist Albert Guttman a încetat din viaţă pe 28 februarie 2007.
