A fost reinaugurat „Templul Meseriaşilor”, de pe strada Dornei. Vezi aici o scurtă istorie a Comunităţii Evreieşti din Galaţi

A fost reinaugurat „Templul Meseriaşilor”, de pe strada Dornei. Vezi aici o scurtă istorie a Comunităţii Evreieşti din GalaţiLa finalul a cinci ani de lucrări de consolidare şi restaurare, a fost reinaugurat „Templul Meseriaşilor” de pe strada Dornei, lăcaşul de cult al Comunităţii Evreieşti din Galaţi. Templul a fost fondat în 1875, fiind construit de „Societatea Meseriaşilor” şi purtând simboluri ale constructorilor Templului din Ierusalim.

„Templul Meseriaşilor” a rezistat, de-a lungul anilor, mai multor cutemure de natură tectonică, dar şi de natură politică. Astfel, în perioada celui de al doilea război mondial a fost lagăr de prizonieri evrei. Începând din 2004, structura de rezistenţă a templului începuse să dea semne de degradare, periclitând imobilul şi pictura interioară. Potrivit unui comunicat al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România (FCER), în 2009, federaţia condusă de Aurel Vainer, a decis să înceapă lucrările de restaurare. Lucrările au fost realizate cu sprijinul Fundaţiei „Caritatea” şi a Comitetului American Evreiesc pentru Distribuţie (JOINT) şi au fost coordonate de preşedintele Comunităţii Evreilor din Galaţi, Sorin Blumer.

Reinaugurarea a fost marcată prin serviciul religios oficiat de fostul Mare Rabin Menachem Hacohen, actualul rabin al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti, Rafael Shaffer, prim-cantorul Federaţiei, Iosif Adler, şi Ceauşu, cantorul Comunităţii Evreieşti din Galaţi. A fost prezentat un program artistic, susţinut de formaţii ale Comunităţilor Evreilor din Piatra Neamţ, Galaţi şi Oradea. 

La eveniment au participat, fostul Mare Rabin Menachem Hacohen, Marele Rabin Rafael Şafer, deputatul Aurel Vainer, preşedintele FCER şi preşedintele Bnai Brit România, Jose Iacobescu, din partea autorităţilor locale participând primarul Marius Stan şi subprefectul Răzvan Olaru.

Primii evrei s-au stabilit în zona Galaţiului în secolul VIII

Dacă în urmă cu un secol era una dintre cele mai puternice comunităţi din Galaţi, reprezentând aproximativ 20% din populaţia de aproximativ 100.000 de persoane, în prezent, în oraş mai trăiesc câteva sute de israeliţi.

Primii evrei s-au stabilit pe malurile Dunării încă de pe vremea hazarilor, populaţie de origine turcă trecută la iudaism, în secolul VIII după Hristos. Pe vremea lui Alexandrul cel Bun şi Ştefan cel Mare, evreii erau principalii comercianţi din Galaţi, singurul port al Moldovei, aceştia având relaţii comerciale cu coreligionarii lor din Bizanţ şi din lumea musulmană.

Comunitatea evreiască din Galaţi locuia în valea oraşului, în special pe strada  Dogarilor, numită astăzi Dogăriei, dar şi pe străzile din vecinătatea Pieţei Moruzzi, Elicei, Chihan Vodă, Ceres şi Griviţei, până în cartierul Bădălan. Începând cu 1769, evreii au început să se stabilească şi în alte cartiere ale oraşului. Primul Cimitir Evreiesc este atestat documentar în anul 1590, iar un al doilea în 1629.

În 1730 este atestată documentar o casă de rugăciuni a evreilor, iar în jurul anului 1780 este menţionată prima sinagogă din Galaţi, Sinagoga Mare de pe strada Podul de Piatră. Între 1800 şi 1848 au mai fost construite două sinagogi, iar până în anul 1900 au mai fost construite alte 14 sinagogi.

O comunitate puternică

Evreii din Galaţi au înfiinţat prima şcoală primară în 1859, a urmat şi o a doua şcoală primară, iar după ce în 1877 a fost constituit primul comitet şcolar al comunităţii evreieşti din Galaţi, au fost înfiinţate, pe rând, Şcoala de fete „Silvya Schmierer”, Şcoala populară de menaj „Lumina”, o şcoală comercială pentru fete evreice, o grădiniţă de copii, o şcoală profesională, etc.

În 1919, a luat fiinţă Liceul Comunităţii Evreilor, pentru care comunitatea a construit clădirea în care funcţionează astăzi Colegiul Naţional „Alexandru Ioan Cuza”.

Evreii din Galaţi s-au asociat în funcţie de diversele profesii pe care le practicau, în „Breasla croitorilor”, „Societatea meseriaşilor israeliţi”, „Societatea magazionerilor – Bender”, „Societatea funcţionarilor din port – Junimea”, „Asociaţia zugravilor şi vopsitorilor evrei”, etc.. Au înfiinţat societăţi de binefacere, culturale sau sportive şi au scos diverse ziare, printre care „L’Echo Danubien”, „Prietenii Sionului”, „Pământeanul”, „Akavat Zion”, „Vocea Galaţiului”.

Au contribuit mult şi la dezvolarea industriei gălăţene. Potrivit datelor FCER, în 1760, existau Atelierele de Reparaţii Navale ale fraţilor Mendel, care au asigurat dezvoltarea Portului, depozitele de cereale, comerţul cu cherestea, fabrica de săpun Konzelman, fabrica de săpun şi lumânări Babat, fabrica de cremă de ghete şi ambalaje metalice Albina. În 1923 familia Auschnit, Osias şi fii acestuia, celebrul industriaş Max Auschnit şi fratele acestuia, Edgar, au construit uzina metalurgică Titan, ulterior punând în funcţiune la Galaţi primul laminor de tablă din Moldova. Ar mai trebui amintite fabricile de cuie Ebner, fabrica de săpun Braunstein, devenită ulterior Apollo SA, fabrica de plase şi unelte de pescuit şi fabrici mai mici, cum ar fi cele de baterii electrice sau de textile.

În perioada interbelică, la Galaţi existau 23 de temple şi sinagogi.

Galaţi, oraşul în care şcolile evreieşti au fost transformate în lagăre pentru evrei

În vara anului 1941, când a avut loc progromul prin care guvernul mareşalului Ion Antonescu declanşa „migrarea forţată a întregului element evreu”, toate şcolile evreieşti din Galaţi au fost transformate în lagăre pentru evrei.

Galaţiul a fost unul din primele oraşe din Moldova în care a fost supusă represaliilor populaţia de origine evreiască. Cu trei zile înainte de data de 21 iunie 1941, Jandarmeria a primit ordinul de „curăţire a terenului” în trei locuri diferite din Moldova, la Roman, Fălticeni şi Galaţi.

La Galaţi mai trăiesc aproximativ 200 de evrei

Dacă în urmă cu o sută de ani comunitatea evreiască din Galaţi avea 19.000 de membri, care reprezentau aproximativ 20% din cei 95.000 de locuitori ai oraşului, în prezent la Galaţi mai trăiesc 200 de evrei, majoritatea vârstnici. Mulţi evrei gălăţeni au emigrat în Israel după cel de al doilea război mondial, în baza unei înţelegeri între România şi Israel, fenomenul continuând şi în ultimii ani ai regimului comunist şi chiar amplificându-se în 1988 şi 1989.

Don't be selfish, share it on...Share on Facebook
Facebook
Share on Google+
Google+
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Pin on Pinterest
Pinterest

Postați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*