Ziua Internațională a Femeii

unnamedZiua Femeii este sărbătorită încă din Antichitate, când grecii o celebrau pe Rhea, mama tuturor zeilor, însă această sărbătoare care să aibă la bază un concept de celebrare a femeii a devenit cunoscut destul de recent.

Ziua Femeii, sau  Ziua Internațională a Femeii Muncitoare, așa cum era ea denumită la început, a debutat ca un eveniment politic, care celebra drepturile obținute de femei în plan economic, social și politic, indiferent de diviziunile naționale, etnice, lingvistice, culturale, economice sau politice. Astăzi, 8 martie a devenit doar un prilej  pentru bărbați de a-și exprima aprecierea față de sexul frumos.

Originia Zilei Internaționale a Femeii este întâlnită la jumătatea secolului al XIX-lea, când pe 8 martie 1857, femeile dintr-o fabrică de textile din New York, au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva condițiilor mizere de muncă și a salariilor prea mici, protestul fiind stins cu brutalitate de către poliție. În 1908, 15.000 de femei au ieșit în stradă strigându-și doleanțele: condiții de muncă decente, încetarea exploatării copiilor pentru muncă, și micșorarea zilei de muncă. Sloganul lor era simplu și care nu instiga deloc la violență: Pâine și trandafiri, unde pâinea reprezenta stabilitatea economică iar trandafirii- îmbunătățirea vieții lor. Foarte curând după acest eveniment, Partidul Socialist din America, stabilește ca ultima duminică din luna februarie să devina Ziua Națională a Femeii, astfel că pentru prima dată, în Statele Unite ale Americii, pe 28 februarie 1909, a fost sărbătorită Ziua Femeii.

Un an mai târziu, la Copenhaga, în timpul Conferinței Internaționale a Femeii Socialiste, Clara Zetkin, o activistă germană, a propus o Zi Internațională a Femeii, iar ca rezultat, Austria, Danemarca, Elveția și Germania au sărbătorit pentru întâia oară Ziua Femeii în data de 19 martie 1911.

Un alt eveniment determinant în evoluția acestei zile, este tragedia din New York, unde angajatele tot unei fabrici de textile, Triangle Shirtwaist, au protestat împotriva condițiilor grele de muncă în care erau obligate să lucreze. Greva a durat câteva zile, până pe 8 martie, când proprietarul a decis să închidă porțile fabricii, pentru a împiedica muncitoarele să părăsească clădirea. Fabrica a luat însă foc, și peste 100 de femei au ars de vii. Zvonul răspândit este acela cum că această poveste ar fi falsă, la bazele ei aflându-se o strategie comunistă, în perioada Războiului Rece. Însă, real sau nu, incendiul din fabrica Triangle Shirtwaist a fost memorat ca o adevărată catastrofă și a dat startul la un șir de sărbători care să aducă în actualitate evenimente de acest gen.

În ultima duminică a lunii februarie  în anul 1913, femeile din Rusia au celebrat pentru prima dată ziua dedicată lor, iar în 1914, în aceeași ultimă duminică a lunii februarie, doamnele și domnișoarele din întreaga Europă au ieșit pașnic în stradă pentru a-și face cunoscute cauzele lor și dorința de a fi pace.

Patru ani mai târziu, în 1917, pe străzile din Rusia se auzea strigat la unison sloganul Pâine și pace, de către soțiile, mamele, fiicele, surorile și bunicile a peste două milioane de soldați ruși care pieriseră în război. Protestele au continuat preț de câteva zile, până când țarul a abdicat, iar Guvernul a fost nevoit de a acorda femeilor dreptul de a vota. Protestul a început pe data de 8 martie 1917, iar din acea dată Ziua Femeii este srbătorită pe 8 martie, și nu în ultima duminică a lunii februarie, așa cum era obișnuit.

În același an, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite adoptă o rezoluție prin care invită țările să proclame o zi a anului, care să fie în acord cu tradiția și cultura fiecărui stat în parte, și să poarte numele de Zi a Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeii și Pace Internațională.

Deși în țările arabe, sunt considerate victime ale sistemului patriarhal și ale tradiției, evenimentele recente arată faptul că țări precum Egipt, Liban și Algeria includ figuri feminine în conducerea statului către democrație, iar începând cu anii ’70 au existat femei parlamentar și miniștri în guvern.

8 martie trebuie să reprezinte o ocazie când trebuie să fie reamintite eforturile și realizările din trecut, și, mai mult decât atât, să se privească în perspectivă la potențialul încă necunoscut al femeilor și la numeroasele oportunități care le asteaptă pe femeile generațiilor viitoare.

În România, până în anul 2009, zilei de 8 martie i s-au extins semnificațiile, ajungând să aibă și un statut neoficial de zi a mamei. Acest lucru s-a schimbat începând cu anul 2009 când a fost legiferată în Senatul României Ziua Mamei, care se sărbătorește în prima duminică a lunii mai, iar a tatălui în cea de-a doua.

La români, Ziua Femeii a început să fie sărbătorită de pe vremea comuniștilor, și așa cum am spus, confundată cu ziua mamei. Din cauza aceasta, încă există voci care condamnă această sărbătoare deoarece ar fi o moștenire comunistă.

Cu toate acesta, românii percep această zi  ca un prilej în care să se arate prețuirea și recunoștiința față de mame, surori, fiice, bunice, bunice și prietene. Iubești femeia, așa cum remarca și Mircea Cărtărescu, Pentru că poartă tot soiul de zdrăngănele pe care și le asortează la îmbrăcaminte după reguli complicate și de neînțeles. Pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minți. Pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minți. Pentru că iau viața în serios, pentru că par să creadă cu adevarat în realitate.

Don't be selfish, share it on...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on Pinterest

Postați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*