Viaţa ca un film a unui medic sirian din Tecuci

doctor sirian* Chiar dacă s-a născut în Siria, dr. Souliman Asami simte şi trăieşte româneşte * Nu ar mai pleca de aici pentru nimic în lume * Nici nu ar mai avea unde: casa in care s-a născut şi a copilărit a fost bombardată

Souliman Asami are 54 de ani, este medic primar ginecolog şi a venit pentru prima dată în România în anul 1980. A absolvit Facultatea de Medicină din Iaşi şi a lucrat o perioadă la spitalul din Hârlău, din judeţul Iaşi. Deşi a avut ocazia, în timpul facultăţii şi imediat după absolvire, dr. Asami nu s-a mai întors niciodată în Siria. Începuse războiul, iar veştile rele legate de ţara natală se ţineau lanţ. Şi-a pus ordine în gânduri şi, chiar dacă amintirile nu-i dădeau pace, a decis că nu va mai pleca niciodată acasă. Îşi aduce aminte cu regret cum arăta ţara lui în urmă cu peste zece ani şi cum este acum. „Atunci, dezvoltarea infrastructurii era foarte-foarte mare. Dar, din păcate, aţi auzit, e război civil în Siria, toate grupurile teroriste au intrat la noi şi s-a distrus absolut tot, tot, tot. Păcat! Am trăit acolo până la vârsta de 19 ani şi, când am venit în România pentru prima dată, nu mi-a trecut nicio clipă prin cap că nu mă voi mai întoarce acasă. Acum numesc acasă România”, a spus dr. Souliman Asami.

Din octombrie 2014, doctoral sirian a fost transferat la Spitalul Municipal din Tecuci. De fapt, a ajuns la îndemnul unui alt medic, tot sirian, fost coleg de facultate. A venit, i-a plăcut şi spune că nu va mai pleca niciodată din România. Mai ales că nu mai are nimic în ţara sa natală. Membrii familiei au fugit în Turcia sau Iordania, iar despre prieteni primeşte numai veşti triste. „Totul este distrus acolo, în Siria. Chiar am avut un apartament acolo foarte frumos. A fost bombardat cartierul, iar o rachetă a căzut chiar peste blocul în care aveam eu apartamentul şi l-a dat jos. Printre rudele sau cunoscuţii pe care îi aveam acolo se numără şi unii care şi-au pierdut viaţa. De fapt, sunt foarte mulţi, foarte mulţi. Verişori de-ai mei, prieteni de-ai mei”, povesteşte cu nostalgie medicul ginecolog.

Iubeşte sărmăluţele, dar şi mâncarea arăbească

La puţin timp după terminarea facultăţii, dr. Asami şi-a întâlnit şi marea iubire. Doamna, chimistă, i-a devenit la scurt timp soţie şi i-a dăruit două fiice: una de 26 de ani, căsătorită şi absolventă a Facultăţii de Farmacie, iar cea mică, de 19 ani, studentă în primul an la Medicină. S-a ataşat imediat de România, iar acum se consideră român şi nu numai cu acte, pentru că a primit şi cetăţenie română în anul 1993, ci şi cu sufletul. „Am ajuns să simt şi să trăiesc româneşte. Sunt de o viaţă în România şi chiar mă consider român. Dar dacă aş avea o putere miraculoasă, să pot să opresc războiul din Siria, l-aş opri şi m-aş duce să mai văd măcar o dată locurile în care am copilărit şi am trăit până la vârsta de 19 ani. Dar, din păcate, nu am nicio putere? Cine sunt eu?”, se întreabă dr. Asami.

Iubeşte sărmăluţele cu mămăligă, dar şi mâncarea arăbească, deopotrivă. Recunoaşte zâmbind că, atunci când se află între două gărzi, îi place să gătească mâncare tradiţională arăbească pentru cei dragi lui, dar să guste şi din sărmăluţele gustoase pregătite de soţia lui.

Dr. Asami, gura de oxigen a spitalului tecucean

La Tecuci, doctorul Souliman Asami lucrează în secţia de Ginecologie de la Spitalul Municipal. Un oraş mic, cu un spital mic, într-un sistem medical cu mult în urma celui din Siria anilor ’80 – ’90. „Sistemul care a fost înainte în Siria este cu mult mai înainte decât sistemul din România. Cel pe care îl ştiţi, din ’80, era mult mai înainte decât cel de aici. Da, da. Şi a fost până la problemele care sunt acum în Siria, adică până în 2011”, a  mai spus dr. Souliman Asami.

Pentru conducerea Spitalului Municipal Tecuci, venirea unui medic reprezintă o adevărată gură de oxigen, având în vedere că unitatea medicală se confruntă cu mari deficienţe de personal. Chiar dacă a venit la Tecuci doar de câteva luni, medicul ginecolog simte că aici va rămâne până când va ieşi la pensie. Îi plac locurile, colegii şi recunoaşte că îşi face meseria cu drag.

Don't be selfish, share it on...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on Pinterest

Postați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*