Oana Mogoș: Carismă, umor și ACTORIE!

Teatrul Dramatic, Nanny, De ce ficatul?, Social Act Theatre. Toate într-un singur om, de nici 25 de ani. Actriţă de profesie, absolventă a Facultăţii de Arte din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”, Galaţi, profesor de dezvoltare personală la o grădiniţă particulară şi la o şcoală de pian, coordonator al trupei „De ce ficatul?” şi actriţă a trupei independente Social Act Theatre – Oana MOGOŞ.

Atunci când se descrie nu uită să îi menţioneze pe cei mici,cărora îşi dedică o parte din viaţa ei profesională, pentru că a descoperit că lucrul cu cei mici îl face bine. Şi asta nu o spune ea, ci părinţii celor mai preţioase daruri ale vieţii: copiii.

18156333_10155372179709662_2067541851534528824_oReporter: Cine este (tradiţionala întrebare) Oana Mogoș? Descrie-te în cinci cuvinte.

Oana Mogoş: Ambiţie, energie, râs, pasiune, copii.

Reporter: Acum după intro-ul de cinci cuvinte, pe bune (nu că nu ar fi fost pe bune cele cinci cuvinte, dar sunt cu siguranţă insuficiente) cine este Oana Mogoș? Ştiu că sunt multe de spus despre o personalitate complexă.

Oana Mogoş: Oana Mogos este o fată normală de 24 de ani, plină de energie, care urăşte trezitul de dimineaţă, o fată care râde mult şi deranjează mulţi oameni din cauza asta. Sunt copilul trupei (Social Act Theatre) şi chiar îmi place poziţia asta. Sunt fericită că pot lucra atât cu copii cât şi cu adolescenţi, e minunat câtă bucurie îţi pot da.

Reporter: Cum ţi-a venit ideea de a urma cursurile Facultăţii de Teatru?

Oana Mogoş: Bunicul meu tot spunea că eu mă voi face artistă. Nu l-a crezut nimeni la vremea aia, însă la grădiniţă eram fetiţa bună de urcat pe mese să cânte, în şcoala generală eram cea mai cântăcioasă fetiţă, apoi Liceul de Arte a fost pentru mine momentul în care m-am gândit serios că vreau să fac teatru şi să urmez o facultate în domeniu. Ideea de a urma cursurile Facultăţii de Arte a venit oarecum firesc, deoarece era următorul pas normal şi obligatoriu de făcut.

Reporter: Dacă nu aveam Facultatea de Teatru în Galaţi, ce aveai de gând să faci?

Oana Mogoş: Profesoară, educatoare, orice are legătură cu pedagogia. Sunt pasionată de lucrul cu oamenii, fie ei de 3 anişori, fie de 30 de ani. Incă nu consider că sunt profesoară de teatru pentru că multe lucrurile mai am eu de învăţat, dar dacă ştiu măcar puţin, mă bucură enorm să ştiu că din acel puţin au mai gustat şi alţii.

Reporter: Când ţi-ai început cariera de actor?

Oana Mogoş: In anul II de facultate, când am dat un casting pentru spectacolul „Peţitoarele” în regia lui Ion Sapdaru. Nu aveam nici cea mai mică idee despre ce înseamnă sau cum se desfăşoară un casting. Ştiu doar că am cântat cât am putut de bine împreună cu colegii mei de an, apoi am aflat că vom fi MUZICANŢII în spectacolul „Petitoarele”. A fost o onoare în adevăratul sens al cuvântului.

12122851_902009699875556_1210996823254247135_nReporter: Dar pe cea de educator pentru copii atât de mici?

Oana Mogoş: Intâlnirea mea cu Grădiniţa Nanny a fost una pur şi simplu pregătită de cineva de sus. Acum trei ani lucram cu copii, dar acasă, până într-un moment când m-am gândit ce-ar fi sş scriu un proiect. Si exact asta am făcut: am scris proiectul, l-am trimis Grădiniţei Nanny şi asta a fost. Cu o săptămână în urmă o cunoscusem pe Oana Damian, directoarea grădiniţei la un eveniment caritabil neavând nici cea mai mică idee că va fi omul cu care voi da interviu în săptămâna următoare. Au avut încredere oarbă în mine pentru că aveam 21 de ani, o puştoaică, nu garanta nimeni pentru mine, şi le mulţumesc pentru asta.

Reporter: Ce provocări are, în opinia ta, actorul de astăzi?

Oana Mogoş: Să ţină pasul şi să nu se odihnească. Actorul de astăzi are o sumedenie de provocări, din partea societăţii şi a opiniei sale faţă de teatru, din partea tinerilor regizori care vin cu tot felul de tipuri cât mai diferite de a face lucrurile.Provocarea cea mai mare din punctul meu de vedere ar fi să nu se liniştească niciodată, să caute şi să adune informaţii oricând.

Reporter: Ai o piesă de teatru favorită? Sau un film, un actor/actriţă?

Oana Mogoş: „Who’s Afraid of Virginia Woolf?“ de Edward Albee. Abia aştept să împlinesc 50 de ani şi să pot juca.

Filmul preferat-Pianistul

 Actriţa preferata Viola Davis

Reporter: Ce calităţi ar trebui să aibă, după părearea ta, un actor bun, apreciat de public?

17457652_10158509206320338_9171440978498356747_nOana Mogoş: Adevăr,Naturaleţe, Modestie, Bucuria de a face ceea ce face.

Reporter: Te naști să fii actor sau te formezi, chiar dacă nu ai cele mai vizibile calităţi în acest sens?

Oana Mogoş: 1% talent, 99% muncă – poate fi sau nu adevărată, depinde de fiecare individ în parte, dar după părerea mea te formezi dacă ai măcar dorinţa de a o face.

Reporter: Cum te ajută actoria în viaţă de zi cu zi?

Oana Mogoş: Enorm. În primul rând, controlul pe care îl dobândeşti faţă de propria persoană este de nepreţuit. Siguranţă, încredere, emoţia  – toate acestea transpuse în viaţa de zi cu zi te transformă într-un om puternic şi controlat.

Reporter: Poate trăi un actor în Galaţi făcându-și (doar) meseria?

Oana Mogoş: Meseria de actor nu presupune doar a fi pe scena şi a juca, din punctul meu de vedere e mult mai mult de atât.Ai atâtea lucruri de spus şi de făcut ca actor, chiar şi în oraşul nostru încât, da, făcându-şi meseria poate trăi.

Reporter: Spune-ne cum îţi construieşti un personaj?

Oana Mogoş: Cu foarte mare plăcere în primul rând, mă intrigă şi mă stimulează rolurile care nu au nicio legătură cu mine ca om în viaţa de zi cu zi. Acolo simt că este provocarea cea mai mare. Incerc să îl înţeleg, să îi înţeleg modul de a gândi, de a acţiona.

Reporter: Dar cursurile cu cei mici, cum le proiectezi?

Oana Mogoş: Grădiniţa Nanny în primul rând e o mare familie. Cursurile acolo par a fi o joacă şi o altă experienţă minunată adăugată în palmaresul copiilor.

Pentru mine fiecare copil este foarte diferit şi are nevoie de metode diferite de a se dezvolta, de asta acum că îi cunosc foarte bine sunt cursuri special pentru personalitatea lor. Sunt copii pentru care a vorbi în public este un mare efort, pentru alţii e floare la ureche. Sunt copii care nu au încredere în ce zic şi ce fac, alţii mută şi munţii din loc, motiv pentru care cursurile cu cei mici sunt atât de cameleonice încât fiecare întâlnire cu ei e o cărămidă cât de mică pusă la încrederea în ei. Lucrăm şi pe parte de expresivitate corporală, exerciţii de dictie, de concentrare, atenţie, lucru în echipă, etc.

11178220_10204249995505378_2267001339121975421_nReporter: Ţi se par dificili spectatorii de astăzi? Dar părinţii celor mici? Dacă nu dificili, poate pretenţioși?

Oana Mogoş: Nici pe departe dificili, ci interesaţi şi deschişi, asta simt atât faţă de spectator, cât şi faţă de părinţi. Sunt într-o continuă dezvoltare şi acceptă schimbarea mult mai uşor. Spectatorii gălăţeni sunt foarte deschişi. Fiecare experienţă nouă leagă din ce în ce mai mult relaţiile dintre noi. In ceea ce îi priveşte pe părinţii copiilor cu care lucrez fie la grădiniţă, fie la alte şcoli sau alte centre, sunt foarte bine intenţionati şi dornici oricând să afle cât mai multe despre dezvoltarea copilului.

Reporter: Cum te vezi peste 10 ani? Dar peste 20-30?

Oana Mogoş: Peste 10 ani mă văd peste tot (râde): jucând, lucrănd cu copii, aici în alte oraşe, cine ştie poate şi în altă ţară chiar, experimentând şi gustând din cât mai multe. Si bucurându-mă că fac parte dintr-un teatru atât de bine dezvoltat.

Don't be selfish, share it on...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on Pinterest

Postați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*