La revedere, doamna profesoară ELENA MĂRĂȘESCU!

La revedere, doamna profesoară ELENA MĂRĂȘESCU!Așa cum sufletul fiecăruia dintre noi plânge atunci când o persoană dragă pățeste un necaz, așa și sutele de elevi ai doamnei profesoare de limba franceză ELENA MĂRĂȘESCU au ȋnceput să deplângă aseară (23 noiembrie 2016) dispariția de pe acest pământ a ființei care, după cum afirmă ei, le-a modelat caracterul sau le-a dat aripi să privească ȋn viitor cu optimism.

Plină de viață, de o inteligență sclipitoare, pasionată de cultura și civilizația franceză ȋn special, de cultură ȋn general, profesorul  ELENA MĂRĂȘESCU a ȋndrumat de-a lungul carierei sale de dascăl mii de elevi, de la școala primară și până ce ȋși luau „zborul” către facultăți dintre cele mai renumite. Astăzi, mulți dintre noi datorăm doamnei MĂRĂȘESCU cariere, caractere și chiar ȋmpliniri.

O boală care i-a măcinat trupul pe interior a epuizat-o fizic. Pentru a nu mai simți durerea, Dumnezeu a ales să o cheme la El.

„Am început dimineața cu lacrimi în ochi si cu sufletul răvășit de vestea că doamna diriginta s-a stins din viață. Persoana care adora să călătorească, a ales ieri cea mai lunga călătorie. A fost profesoara mea cea draga, un suflet tânăr, care mai avea multe de arătat lumii. Un om care iubea să construiască caractere si oameni. Un om care m-a învățat să cred în mine. Mulțumesc că ați fost un mentor de excepție! Dumnezeu să va odihnească în pace!” declară pe Facebook Cornelia Crăciun, o fostă elevă.

„Ȋn seara aceasta, înainte să se sfârșească ziua, am aflat că s-a sfârșit viața unei doamne care a format generații ȋntregi de caractere, printre care și pe al meu. A lucrat cu sufletele noastre necoapte cu perseverența omului care știa că pregătirea pentru viață înseamnă muncă, fără prea multe concesii, înseamnă creativitate și dăruire. A făcut din limba franceză o avalanșă de experiențe care ne-au deschis mințile spre cultură și bun gust. A scuturat naivitățile din noi, învățându-ne să trăim autentic și cu fruntea sus. A devenit un reper de pregătire intelectuală care te copleșea. Și știu că a ajuns ȋntr-un loc mai bun, cum să fie altfel când exact astazi mă gândeam la ea, fărăă am habar că a plecat pentru totdeauna, și rememoram ultima noastră întâlnire din București, de acum 5-6 ani, cand m-a invitat la un restaurant coreean pentru a mă revedea și pentru a-mi vorbi cu bucurie despre noua ei pasiune pentru limba și gastronomia coreeană. Astăzi s-a dus un om neobosit ȋn fața pasiunii de a cunoaște, de a experimenta, de a împărtăși. Asa mi-o aduc eu aminte, așa va și rămâne pentru mine. Drum bun spre lumină, Diriga dragă!” scrie Ana-Maria Nisioiu.

 Mitzi sau Lenuș , cum ȋi spuneau colegii și prietenii, a fost ȋnconjurată de prieteni pentru că a cultivat prietenia la rang de artă, colegialitatea și mai ales spiritul de echipă.

Cine dorește să ȋi transmită gândurile sale aici pe pământ o poate găsi la Biserica Sfântul Spiridon, iar cine are puterea de a o ȋnsoți pe ultimul drum, ȋnmormântarea va fi sâmbătă, 26 noiembrie 2016.

Vă iubim, doamna profesoară!

Don't be selfish, share it on...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on Pinterest

4 Comments

  1. Tasca Ruxandra says:

    ingrozitor…eu inca nu imi revin

  2. Rodica Stan says:

    Da.drum bun draga vecina .draga profesoara Mitzi Marasescu (Busila).
    Am cunoscut.o cand a venit in Galati .cu mama ei
    Proaspat absolventa .de facultate .cu note numai de 10.in anul 1975 .parca …
    Mi.a fost vecina .apoi sotzia cumatrului.meu ..vecini din bloc.
    A nascut pe Anca .Apoi pe Bogdan.s fost mama buna si ptr.Catalin .orfan de mama de la varsta de 6 ani.
    A fost culta .cu bune sfaturi .orcand era nevoie .vesela .plina de viata .
    Poate a existat o telepatie .ca ma gandeam de cateva zile .numai la ea .
    Dumnezeu sa o ierte si sa o aiba in paza lui .
    Drum bun d.na Mitzi .Mitzishor .cum.o alinta mama ei d.na Marashescu +
    Sa.i fie tzarana ushoara .sa se odihneasca in pace !

    Rodica Stan (Abrashu)
    San Polo d’Enza .RE Italia
    Cu copii mei .

  3. Florin Constantinide says:

    Of Doamna Profesoara, lacrimi de neputința …deșarte planuri de călătorie parca de-abia făceam…ati îndrumat-o cu răbdare si înțeleapta bunăvoința pe fiica mea, dar fluxul trairilor dvs s-a transmis in mod intens pana la mine…v-am urmărit patosul existentei de departe, dar ma bucur măcar ca am avut inspirația si curajul sa va spun deschis , la o ultima întâlnire (neștiuta la acel moment) cat de mult va prețuiesc…o mai spun acum o data in gând si printre lacrimi….

  4. Iulia Bucur says:

    Sunt ingrozitor de marcata!Nu_mi vine sa cred,a murit un om,o prietena,o profesoara minunata.O lacrima si condoleante copiilor,Anca si Tudor.

Postați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*