Clotilde Armand: Nu cred că face vreo diferenţă faptul că sunt femeie. Dar să ştiţi, sunt o femeie puternică. Am 1.84m, am jucat baschet în echipa École Centrale din Paris şi am multă energie!
Reporter: Cetăţean român din 2015 şi totuşi aşa cunoscută, cel puţin în urma cursei pentru Primăria Sectorului 1 al Bucureştiului. Cum vă explicaţi această popularitate?
Clotilde Armand: Nu-mi explic foarte clar această popularitate, în afară de faptul că sunt atipică în peisajul românesc. Îmi place să mă duc pe stradă şi să vorbesc cu oamenii, aşa mi-am făcut campania electorală, vreau să fiu alături de oameni, este singurul lucru care îmi place în politică. Şi probabil oamenii simt acest lucru şi ei la rândul lor: ne apreciem reciproc!
Reporter: De ce vă simţiti apropiată de români, de România? Ştiţi că mulţi români au ales să plece peste hotare, să îşi croiască un viitor departe de ţara lor. Cum aţi reuşit să vă apropiaţi de români, să vă pese de România astfel încât să ajungeţi să candidaţi pentru o funcţie de decizie?
C.A.: Este o poveste frumoasă în spatele angajamentului meu. Am devenit româncă pentru că în primul rând m-am îndrăgostit de un român, un adevărat român căruia îi pasă de ţara lui. Şi mi-a transmis acest lucru. Să ştiţi că poporul român este un popor foarte ataşant. Românii sunt sufletişti, şi eu sunt sufletistă, aşa că simt acum că sunt legată sufleteşte de aici! Sunt convinsă că românii care au emigrat suferă de faptul că nu găsesc acolo, mai ales în nordul Europei, atmosfera din România, cu oameni inimoşi, care fac anumite lucruri numai pentru suflet, pentru că îşi iubesc familia sau prietenii sau natura.
Trebuie să vă mărturisesc că regăsesc în România multe lucruri din copilăria mea. Intre timp, Franţa s-a schimbat, dar Franţa de acum 30 de ani avea multe lucruri în comun cu România de azi. Mici lucruri, cum ar fi doamna care are grijă de pisici în bloc, copii care se întorc singuri de la şcoală, o anumită inocenţă, viaţa la ţară. Acum, s-a terminat în Franţa, nu prea mai sunt ţărani. Acum 30-40 de ani, mai erau.
Stiu că România se va schimba, şi trebuie să se schimbe pentru ca oamenii să aibă o viaţă mai puţin grea, să aibă mai multă grijă de ei. Trebuie să facem aceste schimbări, dar în acelaşi timp să păstrăm ceea ce este frumos în România. Credeam până acum câteva luni că rolul meu în România era să le dau încredere românilor că ţara lor este frumoasă şi copiii noştri sunt nişte copii buni şi că merită să ne luptăm pentru ei aici, în ţara noastră. Acum, o altă misiune mi s-a dezvăluit pe parcurs: să joc un rol chiar în dezvoltarea României, s-o ajut să scape de clasa politica care a confiscat puterea politică şi nu vrea ca România să se dezvolte pentru toţi românii.
Reporter: Aţi ajuns în politică din business. Despre ce business e vorba?
C.A.: Sunt director general la o firmă franceză, o firmă care aparţine statului francez, şi care a conceput o mare parte din infrastructurile din Franţa. Este o firmă de proiectare şi consultanţă. Mă gândeam când am acceptat acest post în septembrie 2013 că voiam să înţeleg care sunt blocajele care împiedică construirea infrastructurilor de care are nevoie România pentru a se reconstrui, pentru a dezenclava Moldova, de exemplu.
Reporter: Doriţi să rămâneţi în politică sau în business?
C.A. : Sincer, nu mi-e clar încă. Cred că ar fi fost foarte bine să fiu primar, care este tot un post executiv. Exact cum am făcut în business, un primar trebuie să organizeze, să îi motiveze pe oamenii lui, să le arate viziunea lui şi să le dea competenţele pentru a putea îndeplini această viziune. Este un job de leadership. Acelaşi lucru putem să spunem despre un post de ministru.
Mi-e greu să-mi concep viaţa fără să am un job cu o misiune clară, fie în business, fie cel de primar de exemplu, un job care ajută în mod vizibil comunitatea în care trăim, un job care poate să facă diferenţa pentru viaţa oamenilor din jur.
Modelul nostru de cetăţean este un cetăţean implicat, care are un job, şi în plus se implică pentru societate, în mod gratuit, pentru a participa la democraţie.
Reporter: Cu ce vine nou Uniunea Salvaţi România pentru a se putea prezenta în faţa alegătorilor români ?
C.A.: Vine cu sinceritatea oamenilor care sunt în USR. Suntem oameni simpli, pe care îi întâlniţi pe stradă, care vrem să luptăm, în plus faţă de joburile noastre de oameni normali, pentru a ne implica în viaţa democratică a României.
Venim şi cu nişte competenţe valoroase. Pentru că oamenii care erau competenţi şi sinceri din mediul privat până acum nu se implicau. Şi acum, încet-încet, vin să ne sprijine!
Reporter: Cu ce v-a convins pe dumneavoastră acest proiect?
C.A. : Fac parte din proiect, şi eu l-am croit împreună cu colegii mei. Şi cei care vor veni mai târziu vor construi acest proiect aşa cum şi-l doresc. Acest proiect este parte din noi, pentru oamenii implicaţi care vor să schimbe lucrurile.
Problema este mai mult cum să ne găsim timp pentru acest proiect.
Reporter: Cum vă caracterizaţi ca om, ca femeie?
C.A.: O persoană sinceră şi care crede în viitor. Ştiu că lucrurile depind de noi. Să nu mă înţelegeţi greşit: Dumnezeu hotărăşte, dar El ne-a dat nişte braţe ca să muncim, inteligenţă ca să gândim, şi o inimă ca să fim curajoşi. El vrea ca noi să ne implicăm şi să credem în viitorul nostru. El ne-a dat totul pentru ca acest viitor să depindă de noi.
Îi întorc spatele nemernicului care îmi şopteşte la ureche: de ce îţi complici viaţa?
Ca femeie, nu sunt specială, mă simt ca toate femeile din România, adică înainte de toate ca o mamă care îi iubeşte pe copii, pe toţi copiii.
Reporter: Credeţi în şansele de reuşită ale femeii în business? Dar în politica românească? Şi cu ce preţ?
C.A.: Nu cred că face vreo diferenţă faptul că sunt femeie. Dar să ştiţi, sunt o femeie puternică. Am 1.84m, am jucat baschet în echipa École Centrale din Paris şi am multă energie!
Reporter: Sunt mulți gălățeni care nu merg la vot pentru că nu au cu cine să voteze sau nu au încredere în politicieni. Cum doriți să îi atrageți în proiectul USR?
C.A: Pretextele nu ne vor lipsi niciodată pentru a nu face ceea ce trebuie să facem, adică să ne implicăm personal în această construcţie. Este greu să fii primul, cum a fost Nicuşor Dan. Dar acum suntem mai mulţi. Hai cu noi, să luptăm pentru a schimba lucrurile! Suntem departe de a fi perfecţi – bine, să ştiţi, suntem oameni cinstiţi, din acest punct de vedere suntem aproape perfecţi! Şi avem nevoie de gălăţeni pentru a prelua flacăra la Galaţi. Mă bazez pe ei pentru Galaţi şi pentru alte filiale, sper că vor îmbunătaţi felul cum am organizat noi lucrurile în alte sucursale.
Reporter: Ce scor credeți că va scoate USR la alegerile parlamentare de anul acesta la nivel național? Dar la Galați?
C.A. : Obiectivul la nivel naţional este să fim cunoscuţi de 100% din oamenii care vor să schimbe lucrurile. Dar mulţi vor auzi de noi numai prin nişte canale de televiziune care nu vor spune adevărul.
Va fi o bătălie grea, din care oricum mai devreme sau mai târziu vom ieşi învingători. Acum, la aceste alegeri, vom avea între 10 şi 20%. La Galaţi mai mult, bineînţeles. Cred că gălăţenii sunt apropiaţi de bucureşteni.
Reporter: Care este modelul dumneavoastră de politician?
C.A.: Ioana d’Arc.
Va rog eu mult de tot, nu mai scrieti cuvantul ” copii” articulat, cu doi de „i” , ci cu trei de „i”, caci asa se scrie corect! Din ce in ce mai mult in ultima vreme vad aceasta greseala. va rog, verificati ce- ati scris, inainte de a publica, si daca v-a sarit tastatura aiurea, mai puneti va rog un i acolo unde trebuie, chiar ma calca pe nervi ( si sunt convinsa ca nu sunt singura), cat vad atata superficialitate!! deci, la plural articulat, corect este: COPIII, da ? deci : C O P I I I !!!
Buna seara. Multumim pentru ca ne cititi cu atentie. Am modificat acolo unde am gasit aceasta greseala. Este in regula acum? Multumim inca o data si va asteptam zilnic pe https://www.presagalati.ro.
Respect! In sfarsit si altceva.