Gălățeni ȋn lumea artei. Actorie, poezie, muzică și multă muncă: Roxana Soare- „Îmi doresc foarte mult să scriu piese muzicale artiștilor din România”

Roxana Maria Soare a terminat cursurile Liceului de Artă “Dimitrie Cuclin” din Galați, la profilul Arta actorului, a urmat Facultatea de Teatru și Cinematografie (U.N.A.T.C) „I.L.Caragiale”, la București, Secția Arta actorului, la clasa profesorului Florin Zamfirescu, iar acum este actor-colaborator al Teatrului Bulandra şi al Teatrului Indart. Am încercat să aflăm cine este tânără Roxana Soare, la doar 23 de ani.

Reporter: Cine este Roxana Soare?

Roxana Soare: Roxana Soare este o fată visătoare și îndrăgostită de viață, care muncește până când visele ei ajung să se concretizeze și să devină realitate.

Reporter: Cum s-a născut pasiunea pentru actorie?

Roxana Soare: Cred că la 5 ani, când am fost împreună cu bunicul meu la teatrul de păpuși, iar în pauza dintre acte nu mai voiam să cobor de pe scenă. Bineînțeles că m-a luat de acolo fiindcă trebuia să continue piesa, eu am început să plâng și bunicul m-a dus acasă.Țin minte că am rămas impresionată de ceea ce am văzut.

Reporter: La ce vȃrstă ai realizat că ai vrea să devii actor?

Roxana Soare: La 16 ani, atunci când am luat locul II la un concurs de arta actorului din Târgu Jiu. Până atunci, teatrul era un hobby adolescentin. În acea zi mi-am dat seama că asta vreau să fac toata viața și de aceeași părere am rămas și în ziua de azi!

Reporter: Fiind o meserie legată de artă, inspirația pentru poezie a venit cumva implicit?

Roxana Soare: Inspirația pentru poezie a venit tot în adolescență. A început mai mult ca un exercițiu de descărcare… ca un fel de jurnal. Dacă ceva nu mergea bine, mă închideam în cameră și scriam totul pe hârtie. Nu putem opri evenimentele negative din viața noastră, dar le putem transforma în artă. Acum mă inspir și din viața altora, nu doar din viața mea. Anul trecut (2017) mi-am văzut visul împlinit prin prisma cărții mele de debut “Transparent”.

Reporter: Care crezi că este rețeta succesului pentru ca un tȃnăr actor să aibă priză la public?

Roxana Soare: „Un actor trebuie să fie documentat, trebuie să fie maleabil și să înțeleagă modul de gândire al oamenilor din jur, ca să poată construi diverse tipologii de personaje”.

Roxana Soare: Nu știu dacă există o rețetă. Cred că sinceritatea este o calitate. Daca ești sincer pe scenă, dacă ești asumat și dacă implici publicul în poveste sau în situația pe care o joci, cu siguranță îl ai de partea ta.

Reporter:  Ce ȋnseamnă a fi actor pentru tine?

Roxana Soare: Actorul este un om obișnuit care își poate asuma situații neobișnuite. Pe lângă talent și punctualitate, un actor trebuie să fie documentat, trebuie să fie maleabil și să înțeleagă modul de gândire al oamenilor din jur, ca să poată construi diverse tipologii de personaje. Din punctul meu de vedere este cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unui om. Este o meserie uneori grea, dar extrem de frumoasă.

Reporter:  Care sunt opțiunile unui tȃnăr actor in Romȃnia?

Roxana Soare: Opțiunea este să muncească, să se implice în cât mai multe proiecte, să fie perseverent și să nu se sperie de eșec. Este o meserie care necesită timp și care ține mult de șansa fiecăruia.

Reporter:  Ai simțit susținerea celor din jur ȋn drumul tău legat de carieră?

Roxana Soare: La început, nu prea… doar mama mă susținea. Rudele și prietenii au încercat să mă convingă să renunț.  Și-au schimbat atitudinea abia când au înțeles cât de important e teatrul pentru mine și cât de mult îmi doresc să fac asta. Acum mă susține toată lumea!

Reporter:  Ce pasiuni are Roxana Soare?

Roxana Soare: Fac totul din pasiune și cu pasiune, așa că teatrul, scrisul, muzica au devenit pentru mine mai mult decât atât… au devenit un stil de viață.

Reporter:  Ce planuri ai pentru următorii 5-10 ani?

Roxana Soare: Îmi doresc foarte mult să scriu piese muzicale artiștilor din România. E o dorință, care vreau să prindă contur în anii următori. Îmi doresc să îmi pun în scenă propriile piese de teatru, să îmi depășesc limitele, să-mi practic meseria cât mai bine, să joc pe scene din ce în ce mai mari, să am același entuziasm și să ofer cât mai multe zâmbete spectatorilor.

Umbra…

Iubite, ce zici că a fost

Năluca asta ce-a trecut?

Amândoi am jucat prost?

Amândoi ne-am prefăcut?

Ce a fost, iubite,

Umbra care ne-a lovit?

De ce spui că nu ţii minte?

Oare doar eu am simţit?

Spuneai că e iubire,

Aşa ai spus chiar ieri.

Azi, spre deosebire,

Să plec departe-mi ceri.

De ce vrei să mă faci

Să cred că am visat?

Cu vorbe azi m-ataci,

Dar ştiu că s-a-ntâmplat!

Dar ce a fost, iubite,

De azi poţi să zâmbeşti?

Şi zbori spre alte ţinte

Şi prea departe-mi eşti?

Ce a fost? Răspunde!

Neagă sau dă-mi pace!

Ce-a fost de te pătrunde…

Tu nu te mai întoarce!

Don't be selfish, share it on...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on Pinterest

Postați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*