FOTOGALERIE. „Moșoaiele”, culisele unei datini care începe de Sfântul Nicolae și se încheie la Bobotează

Colinda „Moșoaielor”, o tradiție a zonei Dunării de Jos care mai este păstrată doar la Luncavița, este o datină care începe pe 6 decembrie, de Sfântul Nicolae și se încheie pe 6 ianuarie, la Bobotează.

Este una dintre cele mai frumoase datini care îmbină credința creștină în purificare cu ceea ce reprezintă la români perioada Sărbătorilor de Iarnă, o veritabilă stagiune de teatru popular, cu personaje magice, care au puteri miraculoase. Zgomotul produs de talăngile „Moșoaielor” pregătește noul an care se apropie, îl curăță de rele, îl primenește.

„Moșoiul” și „Moșoicuța” reprezintă cele mai arhaice forme ale creștinismului, alungătorii tuturor relelor și nenorocirilor, care încearcă să pună stăpânire pe sfârșitul anului și să contamineze pe cel nou, care abia se zărește. „Moșoiul” are rolul de a „curăța” sufletul de rău, de a primeni conștiințele noastre, și mai ales, de a Vesti și Slăvi Nașterea Mântuitorului! „Moșoiul” apără și sfințește casa gospodarului, o pregătește atât pentru Crăciun, dar și pentru Anul Nou. El este „moșul” casei, bătrânul ancestral, sfătuitorul, ocrotitorul, care nu trebuie să lipsească din nicio gospodărie.

Zgomotul talăngilor „Moșoaielor se aude prima dată în noaptea de 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, și este semnalul de start al Sărbătorilor. Momentul culminant este Parada din seara de 24 decembrie, din Ajunul Crăciunului, când „Moșoaiele” colindă toate ulițele din Luncavița și Rachelu.

„Moșoiul” și „Moșoicuța”, cântă ultima dată pe 6 ianuarie, de Bobotează, marcând sfârșitul Sărbătorilor de Iarnă: „Lerului în seara de Ajun și de Bobotează, când preoți botează, lumea-ncreștinează, / Lerului lumea și norodul, și pe noi cu totul, lerului să fiți sănătoși! ”.

Versurile colindelor care însoțesc „Moșoaiele” sunt păstrate cu sfințenie în forma lor arhaică și se cântă pe cete: „La lină fântână” (colind de fată mare), „Colindul cel mare – Dinaintea istor curții”, „Doamnele” (colinde pentru casa gospodarului), „Cerbul”, „Ciutele” (colinde de vânătoare), „La creangă de vișinel” (colind de copil), etc. Cetele sunt de bătrâni, de flăcăi, de „liberați de armată”, și chiar de copii.

„Se-aprind în noapte candele pe cer,
Moșoii sună „cloapete” pe vale,
Și măști se prind în dansuri ancestrale,
Și vin colindătorii… Lerui Ler!”

Foto: Cornel Gingărașu

« 2 de 4 »

 

Don't be selfish, share it on...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on Pinterest

Postați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*