FOTOGALERIE Au trecut 28 de ani de la scufundarea navei Mogoșoaia, în care și-au pierdut viețile 239 persoane

La monumentul construit pe malul Dunării, în Port Bazinul Nou, a avut loc sâmbătă, 9 septembrie 2017, slujba de comemorare a 28 de ani de la tragedia de pe 10 septembrie 1989, când 239 persoane, majoritatea gălățeni și localnici din Garvăn, au pierit în tragedia scufundării navei „Mogoșoaia”.

Slujba a fost oficiată de părintele paroh Neculai Ionaşcu, de la Biserica „Sf. Mina” și un sobor de preoți de la Biserica „Sf. Nicolae”.

Și în acest an, slujba a fost oficiată la inițiativa lui Petrache Boşneagă, fost șef mecanic fluvial, cel care a și construit din fonduri proprii monumentul de la mila 79, în memoria victimelor dispărute în accidentul de pe nava „Mogoşoaia”. Au participat la slujbă câteva rude ale celor care și-au pierdut viețile atunci.

După 28 de ani, ziua de 10 septembrie pică tot într-o zi de duminică. O duminică de început de septembrie, însorită, ca și cea de atunci, când sute de gălățeni au urcat la bordul navei „Mogoșoaia” ca să își petreacă o zi în satul de la Cotul Pisicii, unii la rude, alții la pescuit.

Nici în acest an nu a participat la comemorare vreo oficialitate. De altfel, autorităţile gălăţene nu se ocupă nici măcar de îngrijirea monumentului de la mila 79. Chiar placa prin care este marcată mila 79 este căzută la pământ.

Probabil că într-o altă țară, autoritățile care conduc o comunitate ar acorda măcar puțină atenție comemorării unei tragedii care a lovit acea comunitate. Ar acorda probabil și ceva bani pentru îngrijirea monumentului. La Galați, în 2015, după 26 de ani, i-a fost acordat lui Petrache Boşneagă „Premiul Municipiului Galați”, în semn de respect pentru ridicarea monumentului de la mila 79.

S-au scris cărţi despre tragedia scufundării navei „Mogoşoaia”, s-au făcut reportaje. Între timp şi epava a fost dusă la fier vechi. Nimeni nu a suportat consecinţele producerii acestei tragedii.

Coliziunea de la Mila 79

Accidentul s-a produs în dimineaţa de 10 septembrie 1989. La ora 8.10, „Mogoşoaia” a plecat de la Palatului Navigaţiei spre satul Grindu, situat în aval de Galaţi, pe malul tulcean. Capacitatea navei era de 160 persoane, dar la bord erau 246 pasageri şi 9 membri ai echipajului. Numărul mare de pasageri se datora faptului că era o zi de duminică. În cursa spre Grindu, „Mogoşoaia” a făcut o escală la Dana 46 din Portul Bazinul Nou. În momentul în care a ieşit din port, pentru a vira la stânga pe şenalul navigabil, s-a produs accidentul. Convoiul bulgăresc format din împingătorul „Petar Karanicev” şi şase barje, cu o lungime de totală de 191 metri, naviga în amonte, spre Portul Russe.

Comandantul navei „Mogoşoaia”, Ion Postolache, cu o vechime de 37 de ani în navigaţie a sesizat pericolul şi cu disperare a încercat să alerteze cu sirena navei, echipajul convoiului bulgăresc. A pus motoarele pe „toată viteza înapoi” şi a încercat o eschivă spre stânga. Tardiv, cei de pe „Petar Karamincev” au încercat să „frâneze” înaintarea convoiului, punând motoarele pe „toată viteza înapoi”. Dar coliziunea nu a mai putut fi evitată.

„Mogoşoaia” a fost lovită în bord de prima pereche de barje din convoi. Nava s-a înclinat puternic, a revenit pe linia de plutire, după care s-a înclinat din nou şi s-a răsturnat, scufundându-se. Numai 16 pasageri au reuşit să se salveze. Unii au fost catapultaţi în apele Dunării în momentul în care nava s-a înclinat prima oară, după coliziunea cu barja. Între aceştia, Eugen Malihin, un copil de 4 ani, care a supravieţuit agăţat de o canistră de plastic.

Scene de coşmar

Unii dintre cei care au reuşit să se salveze povestesc cum în timp ce nava se scufunda, se auzeau din ape strigătele disperate ale celor rămaşi captivi în saloanele navei. Mulţi dintre ei au avut parte de o moarte groaznică. Au fost probabil clipe dureroase, în care părinţi şi copii au murit îmbrăţişându-se. Scafandrii care au ajuns la epavă povesteau scene de coşmar: „Am ajuns pe fundul Dunării, la o adâncime de circa 24-26 de metri. Imaginea pasagerului <<Mogoşoaia>> era una de coşmar. La geamurile navei am zărit trupurile înlănţuite ale pasagerilor. N-o să le uit niciodată, pe feţele lor se întipărise spaima morţii. Implorau parcă să iasă la suprafaţă, să grăbim operaţiunea…”, povestea scafandrul Săndel Bora.

Ranfluarea, ratată de activiştii PCR

La câteva ore de la producerea accidentului, pe malul Dunării, în dreptul Milei Marine 79, a devenit evidentă mobilizarea autorităţilor: zeci de maşini de la toate nivelele conducerii PCR, Miliţie, Securitate, Marina Militară şi Procuratură. De conducerea intervenţiei se ocupau activiştii, care ţineau legătura în permanenţă cu Ceauşescu. Fuseseră aduşi scafandrii de la unitatea specializată a Marinei Militare, UM 2145 de la Mangalia, dar timp de 5 zile nu s-a reuşit scoaterea la suprafaţă a epavei.

Relatările din presa internaţională şi comentariile de la „Europa liberă” şi „Vocea Americii” erau din ce în ce mai critice. În aceste condiţii, a fost instituit un comandament de specialişti de la Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi care să se ocupe de coordonarea intervenţiei. Operaţiunile de ranfluare au fost reluate cu scafandrii grei de la AFDJ, care aveau mai multă experienţă în operaţiunile în apele Dunării. După 5 zile în care activiştii şi Ceauşescu au făcut schimb de indicaţii preţioase, specialiştii de la AFDJ au reuşit scoaterea navei în numai câteva ore.

Un caz închis

Se presupune că marinarii de pe „Petar Karamincev“ sărbătoriseră ziua naţională a Republicii Populare Bulgaria, care fuse pe 9 septembrie şi în dimineaţa de 10 septembrie erau un pic mahmuri. Compania de navigaţie, Bulgaria River Fleet din Russe, a fost acţionată în instanţă atât de rudele victimelor, cât şi de compania românească proprietară a navei „Mogoşoaia”, Navrom Galaţi.

Instanţele au acordat despăgubiri modice şi în 1993, Navrom Galaţi a deschis o nouă acţiune prin care a cerut reactualizarea daunelor la 1,12 milioane dolari. Procesul a trenat în instanţe. Iniţial, comandantul împingătorului „Petar Karamincev”, Gheorghi Petrov Anghelovschi, fusese arestat şi a fost condamnat la 10 ani de închisoare. După 2 luni, pe fondul schimbărilor politice din România şi Bulgaria, a fost eliberat. În 1993, ÎCCJ a acordat familiei fiecărei victime despăgubiri de la 30.000 la 80.000 de lei. Sume ridicole.

Foto: Vasile Caburgan

Don't be selfish, share it on...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on Pinterest

Postați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*