Fascinaţia pentru infinit de pe un fragment al universului – Pământul

DediuSpaţiul cosmic a fascinat omul încă din vechile timpuri, fascinaţie care a condus la o sete de cunoaştere a tuturor aspectelor care caracterizau universul, având drept consecinţă mii de ani de cercetare şi, într-un final, şi trimiterea oamenilor în cosmos.

Pasiunea pentru stele o avea din frageda copilărie şi Mitică Dediu, gălăţean care îşi făcuse studiile în oraşul natal, la Liceul Vasile Alecsandri, secţia matematică-fizică, apoi cursurile Şcolii de Ofiţeri de la Mediaş, iar mai apoi, cursurile Academiei Tehnice Militare din capitală, de unde a obţinut diploma de inginer electronist. După absolvirea Academiei, a lucrat ca ofiţer de aviaţie în cadrul Armatei Române, avansând până la gradul de căpitan.

În anul 1977, URSS a iniţiat un program de selecţionare pentru zboruri cosmice, adresat exclusiv ţărilor aliate socialiste. Dintre sutele de voluntari, selecţia dură au suportat-o doar trei candidaţi: ing. Dumitru Prunariu, ing. Cristian Guran şi ing. Mitică Dediu. La selecţia finală, au fost aleşi doar Prunariu şi Dediu. Prunariu nu stătea foarte bine la capitolul fizic, iar Dediu, deşi extrem de rezistent, avea carenţe la capitolul ştiinţific. Antrenamentele le-au făcut la Centrul de Pregătire a Cosmonauţilor „Iuri Gagarin”, ca posibili „oaspeţi-cosmonauţi” în cadrul zborurilor de propagandă către staţia spaţială Saliut. Misiunea cosmonauţilor avea dimensiuni istorice, urmând să îndeplinească diferite sarcini la bordul navei spaţiale Soiuz-40 şi în laboratorul spaţial Saliut-6.

Vestea că Dediu nu va zbura în cosmos şi zvonurile maliţioase

Înainte de decolarea navetei spaţiale, s-a anunţat numele celui care avea să reprezinte România în programul de zbor: acesta era Dumitru, dar nu Dediu, ci Dumitru Prunariu. Vestea nu a fost uşor de digerat de către Dediu, mai ales că era şi ziua lui de naştere. La data de 14 mai 1981, Prunariu şi comandantul de echipaj, Leonid Popov, decolau spre spaţiu la bordul navetei Soiuz-40. După şapte zile, echipajul s-a întors teafăr pe pământ.

S-a vehiculat că şocul a fost atât de dur pentru Dediu încât s-ar fi gândit inclusiv la sinucidere după ce a fost exclus din cadrul echipajului. S-a mai spus că şi-ar fi înecat amarul în alcool şi că ar fi fost pe punctul de a se arunca într-un lac, fiind însă salvat la timp de câţiva colegi ruşi. Toate aceste zvonuri au fost infirmate de Veronica Dediu, soţia lui Dumitru.

Cu toate că s-a antrenat intens trei ani pentru a cunoaşte infinitul cosmosului, Dediu a recunoscut că nu s-a gândit niciodată să-şi părăsească ţara pentru a avea o altă şansă de a zbura. După această experienţă, a continuat pentru câţiva ani să mai piloteze, după care a  lucrat ca ofiţer în cadrul Comandamentului Aviaţiei Militare, pensionându-se în 1997, cu gradul de comandor de aviaţie.

Cu Dumitru Prunariu a rămas prieten, deşi s-a speculat intens că Prunariu ar fi fost cel care a răspândit zvonurile cu privire la sinuciderea lui Dediu, ba chiar se întâlnesc oricât de des au ocazia.

Astăzi, Dumitru Dediu este comandor de aviaţie şi locuieşte împreună cu soţia sa la Bucureşti. Pasiunea pentru înălţimi nu i-a dispărut niciodată, chiar dacă nu a reuşit să privească o lacrimă văzută din cosmos – Pământul…

 

Don't be selfish, share it on...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on Pinterest

Postați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*