Dosarul „Rostock”, închis definitiv! Curtea de Apel Prahova a respins recursul în anulare al RWRC

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

La finalul a peste 11 ani de procese, Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galați a câștigat litigiul în instanță cu Rostock Wreck Remouval Consortium (RWRC), care cerea 12,5 milioane de euro cu titlul de cheltuieli suplimentare pentru scoaterea la suprafață a epavei motonavei Rostock, scufundată în 1991 pe Canalul Sulina.

„Instanța admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de intimată (AFDJ – n red). Respinge contestaţia, ca inadmisibilită. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23.11.2016”, se spune în sentința nr 817/2016 a Curții de Apel Ploiești.

Reușita îi aparține avocatului Adrian Rațiu, de la Casa de avocatură „Rațiu & Rațiu” din București, care a asistat AFDJ de la începutul litigiului, în 2005, și de-a lungul anilor s-a confruntat cu foarte multe obstacole și artificii avocățești prin care adversarii au încercat să obțină plata daunelor, deși documentele administrate în dosar dovedeau că nu aveau dreptul la astfel de daune.

Sentința arbitrală de la Zurich, un aranjament ieftin care costă 12,5 milioane euro?

Chiar sentința arbitrală a Tribunalului de la Zurich prin care s-a dispus plata celor 12,5 milioane de euro pare să fie rezultatul unui aranjament ieftin, pentru că decizia a fost dată cu 2 la 1, de instanța formată de trei arbitri, elvețianul Daniel Wehrli (președinte), olandezul Jan M. van Dunne și arbitrul român Victor Tănăsescu.

Arbitrii din Elveția și Olanda au votat pentru acordarea despăgubirilor, bazându-se pe declarația consultantului olandez de Johann Mauritzius Hoptzak, care afirma că a auzit el odată că AFDJ ar fi renunțat la Memorandumul prin care eventualele cheltuieli suplimentare erau plafonate la un milion de euro, fără ca la dosar să fie vreun document care să dovedească renunțarea la Memorandum.

Arbitrul român n-a fost de acord și a votat împotrivă, depunând o opinie separată, dar asta nu a mai contat.

Arbitrul elvețian a înclinat balanța în favoarea olandezilor de la RWRC, care au avut de partea lor un veritabil arsenal: arbitrul olandez Jan M. van Dunne și consultantul olandez Johann Mauritzius Hoptzak, care fiind consultant angajat de AFDJ nu putea depune mărturie la proces, pentru că avea un contract de confidențialitate cu AFDJ.

Complexitatea litigiului este demonstrată și prin faptul că hotărârea arbitrală a Tribunalului de la Zurich are 238 de pagini.

Presiuni ale Guvernului Olandei

O altă situație complicată cu care s-au confruntat în ultima perioadă conducerea AFDJ, respectiv fostul directorul general Valerică Anghel și avocatul Adrian Rațiu, au fost presiunile Guvernului Olandei, care a solicitat pe toate căile diplomatice plata daunelor de 12,5 milioane euro, inclusiv amenințând Guvernul României că Olanda se va opune aderării României la Schengen.

Sistematic, la AFDJ erau primite solicitări de clarificare a situației, transmise de la Ministerul de Externe, pri intermediul Ministerului Transporturilor, acestea fiind bineînțeles rezultatele presiunilor diplomatice ale Guvernului Olandei.

De ce nu avea dreptul RWRC la plata cheltuielilor suplimentare

RWRC nu avea dreptul la încasarea unei astfel de sume, în primul rând pentru că prin Memorandumul anexă la contractul joint venture dintre AFDJ și RWRC eventualele cheltuieli suplimentare erau plafonate la un milion de euro, iar în altă ordine de idei pentru că nu a respectat metoda de lucru convenită cu AFDJ.

Metoda prin care cei de la RWRC se oferiseră să scoată epava era aceea cu „lanțuri tăietoare”. Acestea sunt trecute pe sub corpul epavei de către scafandri, cu ajutorul lor este tăiată epava bucată cu bucată și e scoasă pe mal. Pentru că nu fuseseră aduse în țară „lanțurile tăietoare” s-a încercat tăierea epavei cu sudură oxiacetilenică.

Au încercat să obțină aprobarea acestei metode, dar nu și-au dat acordul nici AFDJ, nici consultantul.

Însă RWRC a încercat să taie astfel epava. Metoda nu a dat rezultate, pentru că epava era plină de aluviuni solidificate, ca o masă de beton. În plus, din cauza gazelor formate într-un compartiment, s-a produs o explozie în care și-a pierdut viața un scafandru. După patru luni, cei de la RWRC și-au dat că nu merge și au trecut la metoda din contract, cu „lanțuri tăietoare”.

De fapt, RWRC nu prea mai exista

Consorțiul RWRC era format din compania olandeză Multraship (Muller Maritime) BV, compania Titan Maritime din SUA și Deltacons Tulcea. Însă la momentul 2015, când litigiul a ajuns pe rolul Tribunalului Galați, conducerea unei dintre firmele din consorțiu, Deltacons Tulcea, nu știa nimic de acest litigiu.

Avocatul Adrian Rațiu a pledat că din investigațiile sale rezultă că RWRC nu mai există, litigiul fiind continuat doar de Multraship BV din Olanda și în aceste condiții acțiunea trebuia respinsă de Tribunalul Galați. „Am fost surprins că vorbind cu un reprezentant al fimei Deltacons, care este unul dintre cei trei membri ai consorțiului și întrebând <<există un proces pe rolul Tribunalului Galați, ce ați făcut, ați dat împuternicire?>> mi-a răspuns <<Nu știu absolut nimic despre acest litigiu>>. La acest moment, dat fiind că acest consorțiu s-a constituit în anul 2004, nu se știe dacă mai există sau a încetat, respectiv firma americană, firma românească, în ce stadiu se află? Mai există, mai sunt înregistrate? Au dat mandat expres?”, a pledat avocatul.

Consorțiul RWRC a fost constituit în baza legii din Marea Britanie. Din contractul de consorțiu depus la dosarul de la Tribunalul Galați rezulta că acest consorțiu a fost constituit cu unicul scop declarat ca cele trei firme să participe la licitația pentru acordarea contractului de lucrări pentru ranfluarea epavei „Rostockului”.

Potrivit lui Adrian Rațiu, în baza legii britanice, consorțiul nu are calitate de persoană juridică, fiind, prin raportare la legea românească, un fel de asociere în participațiune constituită ocazional, într-un anumit scop. Și cum scopul s-a încheiat în 2005…

 

Don't be selfish, share it on...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on Pinterest

One Comment

  1. de acum 25 ani sta epava aia acolo si nimic nimeni nu face ceva sa o scoata si apoi sa vada ce face cu ea

Postați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*