Datinile de Bobotează: „Ceata Chiralesei”, „Ardeasca”, „Boboteaza Cailor”, aflarea rodului şi visarea ursitului

unnamed (3)Tradițiile creștine, dar și obiceiurile laice sau superstițiile prin care este sărbătorită Boboteaza, încheie cea mai amplă „stagiune” de teatru folcloric și datini organizate în perioada Sărbătorilor de Iarnă.

În satele gălăţene, Boboteaza este întâmpinată prin multe obiceiuri străvechi, unele diferind de la zonă la zonă. Spre exemplu, în Lunca Siretului, la Movileni, Sendreni şi Braniştea, gospodăriile sunt colindate de „Ceata Chiralesei”, care înconjoară casa şi grajdurile, sunând din tălăngi şi urându-le gospodarilor să aibă un an îmbelşugat. Spre seară, pe un tăpşan de la marginea satului se dă foc unei grămezi de paie şi frunze uscate, iar flăcăii joacă „Ardeasca” în jurul focului şi sar peste flăcări, pentru a se curăţi şi a fi feriţi de boli tot anul.

Noaptea târziu, fetele şi flăcăii pun de aflarea rodului. Merg împreună în grădină, taie crenguţe de la pomi diferiţi şi le aşează într-o oală la căldură, după cum va înverzi fiecare rămurică, aşa fiind şi roadele pomilor peste an.

La Serbeşti, Condrea şi Salcia, s-a păstrat obiceiul ca fetele de măritat să-şi pună sub pernă o rămurică de busuioc ,,furată” de la preot, iar seara să mănânce o turtă de făină foarte sărată, fără a bea strop de apă, pentru a-şi putea visa ursitul.

Tinerele care alunecă pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în timpul anului. Potrivit altui obicei, atunci când preotul umblă cu Boboteaza din casă în casă, stropind cu agheasmă, femeile îi pun în traistă un fuior subţire de cânepă, pentru ca în firele lui să se încâlcească toate relele ce s-ar putea abate peste cei ai casei peste an.

Vânătorii şi pescarii din Galaţi iau calea codrului

O superstiţie care circulă printre vânătorii şi pescarii împătimiţi de la Dunărea de Jos spune că vor avea ghinion la vânătoare şi pescuit pe parcursul anului dacă de Bobotează sunt stropiţi cu aghiasmă de preoţi, pentru că aceasta alungă duhurile rele, aducându-le ghinion: “Aghiasma alungă duhurile rele, dar se ştie că animalele sălbatice şi peştii au în ele duhuri rele. Iar dacă suntem udaţi cu aghiasmă, duhurile rele se îndepărtează şi animalele fug de noi aducându-ne ghinion”, ne-a explicat Dumitru Ioan, un pescar împătimit.

Dacă vremea o permite, mulți vânători ies la o primă partidă de vânătoare a anului în ziua de Bobotează, pentru a evita întâlnirea cu preoţii care colindă casele pentru a le binecuvânta, stropindu-le cu aghiasmă. Întoarcerea acasă are loc abia seara, după Botezul Apelor.

„Boboteaza Cailor”

Peste Dunăre, la I. C. Brătianu, Boboteaza este sărbătorită printr-o tradiţie inedită, pe care sătenii o numesc “Boboteaza Cailor”. E un ritual vechi de câteva sute de ani, prin localnicii care îşi botează caii, pentru purificarea lor la început de an cu credinţa că toţi caii botezaţi în această zi cu apă sfinţită vor fi sănătoşi pe parcursul întregului an.

Este o tradiţie de sorginte tătărească. Aşezarea, atestată documentar de peste 400 de ani, se numea pe vremuri Zaclău şi a fost locuită vremelnic de o comunitate de tătari ce păstraseră o tradiţie a triburilor mongole, care îşi sărbătoreau caii prin curse organizate în prima zi a anului. Cu timpul, creştinii din Zaclău au adoptat şi această tradiţie şi aşa se explică apariţia ineditei sărbători “Boboteaza Cailor”.

După oficierea Sfintei Liturghii şi sfinţirea Apei Mari în biserica satului şi salvarea Sfintei Cruci aruncate în apele Dunării, caii sunt adunaţi pe un imaş de pe malul Dunării unde preotul îi sfinţiește cu Aghiasma Mare. Apoi, are loc tradiţionala cursă de galop, în care bărbaţii din IC Brătianu se întrec pentru a-şi câştiga respectul comunităţii dar şi pentru premiile în bani ce sunt oferite de primărie.

Don't be selfish, share it on...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on Pinterest

One Comment

Postați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*