„Cele mai frumoase reportaje” vor putea fi citite vineri, 5 mai 2017, la Ethos Caffe!

„Cele mai frumoase reportaje” vor putea fi citite vineri, 5 mai 2017, la Ethos Caffe!Ethos Caffe va găzdui vineri, 5 mai 2017, ora 18.00, lansarea volumului „Cele mai frumoase reportaje” de Viorel Ilişoi. Într-o perioadă a jurnalismului în care reportajul (pare că) suferă din cauza timpului pe care îl cere pentru a se „croi”, dar şi a talentului pe care îl „cere”, jurnalistul Viorel Ilişoi a găsit motivaţia de a nu renunţa la acest gen jurnalistic, ba mai mult de a face din cumulul de poveşti pe care le-a strâns de-a lungul timpului, chiar un prim volum de reportaje.

Alături de autor, vor fi prezenţi la lansare, scriitorii Victor Cilincă şi Andrei Velea.

Născut la 13 februarie 1968, la Ringhilești, județul Botoșani; a crescut la Casa de Copii din Trușești, pe malurile Jijiei. Debutează ca ziarist în primele zile ale anului 1990 și scrie, pe rând, la Atitudinea (1990-1991), Timpul (1991-1998), Național (1998-2003), Cotidianul (2004-2009) și Jurnalul Național (din octombrie 2009 până în 10 oct. 2014, când a fost dat afară fără explicații); mentor la ziarul „Viața liberă” din Galați (oct. 2014 – mai 2015).

În 1992 devine primul ziarist român postdecembrist condamnat pentru delict de presă, fiind condamnat definitiv la 3 luni de închisoare, cu executare, pentru pamfletul „Saddam Hussein se ascunde la Botoșani”. Faptul este trecut sub tăcere în țară, dar scandalizează presa internațională și aceasta va duce la eliberarea sa după doar 19 zile de închisoare. În 2011 va începe publicarea  în  Jurnalul Național, în foileton, a romanului „Paișpe”, inspirat din această experiență (57 de episoade).

Între 1993 și 1998 publică în revista Timpul, număr  de număr, intervuri cu cei mai importanți oameni de cultură ai vremii. Interviurile, ce surprind transformările din cultura română în vreme de tranziție, sunt reunite într-un volum și așteaptă încă un editor bogat și îndrăzneț. Volumul cuprinde și ancheta literară „Viața literară pe Bahlui”, publicată în Timpul în perioada 1997-1998. Tot în acea perioadă se numără, alături de Dan Lungu, Ovidiu Nimigean, Radu Andriescu, printre inițiatorii grupului literar CLUB 8.

În 1997 realizează o carte de interviuri cu marele scriitor Cezar Ivănescu. Scriitorul a cerut ca volumul „Kagemusha. Șapte zile cu Cezar Ivănescu” să apară după moartea sa. Câteva zeci de pagini au fost publicate deja pe site-ul de internet dedicat scriitorului.

În 2008 inițiază, pe sietul ziarului Cotidianul, rubrica „Momente și spițe”, prima rubrică multimedia (text, foto și audio-video) cu caracter permanent din presa scrisă.

Din 2009 lucrează la o proiectată carte de reportaje realizate incognito (cerșetor în „Cerșetor pentru o zi”, gunoier în „Oameni și gunoaie din București”, pacient în „Vino, mamă, să mă vezi la spitalul de obezi”, turist în  „Întâmplări  gazetărești”,  zilier în „Gustul amar al mărului românesc”, controlor  în „Biletul la control!“).

În 2010 realizează de unul singur (documentare, scenariu, imagine, montaj, regie) filmul documentar „Maria Lătărețu. Ultimul  cântec, ultima zi”, prezentat în același an la Festivalul Internațional de Film Etno de la Slătioara (prezentare apărută în volumul colectiv „Cartea Jijiei”, Editura Alfa, Iași, 2013, actualizată.

 

Don't be selfish, share it on...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on Pinterest

Postați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*