Ce pune bețe-n roate administrațiilor locale? (1) Legea Achizițiilor, contestatarii de meserie, riscul preţului celui mai scăzut

De ce la firmele cu capital privat lucrurile se mișcă rapid, iar în administrația publică locală punerea în practică a unei decizii durează zile, săptămâni, luni. Dincolo de detaliile organizatorice sau care țin de specificul activității, o instituție administrativă poate fi asociată cu o firmă cu capital privat, are o ierarhie decizională, are cam aceeași calitate a resurselor umane, dar de ce nu are aceeași eficiență în activitate ca firma?

Tentația este să dăm vina pe incompetența sau dezinteresul funcționarilor. În oarecare măsură este și asta, dar mai există o sumedenie de alte elemente care îngreunează, deseori blochează, performanța în administrația locală.

Am încercat să aflăm care sunt acele elemente care determină tergiversările sau blocajele din administraţia publică de la un preşedinte CJ şi un primar de mare oraş din două judeţe diferite, Galaţi şi Brăila, respectiv de la preşedintele Consiliului Județean (CJ) Galaţi, Costel Fotea şi primarul Brăilei, Marian Dragomir.

Proiectele pe banii UE, blocate de contestații

Nu e o noutate, toți aleșii locali sunt nemulțumiți de Legea Achizițiilor Publice, ale cărei prevederi referitoare la contestații permit prelungirea cu anii a unei simple proceduri de achiziție. Lucrurile se complică când vorbim de proiecte finanțate din fonduri europene.

Potrivit președintelui CJ Galați, Costel Fotea, se ajunge ca un proiect să fie blocat, cu riscul pierderii finanțării, pentru că durata de implementare este de 3 ani, iar doi ani se pot pierde cu etapa de achiziție, prelungită din cauza contestațiilor.

„Una dintre legile care ar trebui modificate pentru a veni în sprijinul administrației locale este Legea Achizițiilor Publice, care la ora actuală, din punctul meu de vedere, împiedică foarte mult implementarea unor proiecte. Și am să dau ca exemplu implementarea unor proiecte cu finanțare europeană, în care, la momentul actual, noi derulăm procedura de achiziție publică. În cele 36 de luni, cât durează implementarea proiectului, s-ar putea ca un an de zile să mă duc doar cu procedura de achiziție.

Mi se pare foarte mult ca 33% din perioada de derulare a proiectului, să fie ocupată cu procedura de achiziție. Dar există și posibilitatea ca, fiind mai mulți participanți, ceea ce e bine pentru că ai concurență de oferte, dar unul să nu înțeleagă că a fost descalificat și să depună contestație la Autoritatea Națională pentru Achiziții Publice (ANAP).

După ce ANAP îți dă răspunsul și asta se întâmplă după 25 de zile sau poate mai multe, cel care a făcut contestația, chiar dacă primește un răspuns negativ de la ANAP, are posibilitatea să facă și acțiune în instanță. Și dacă te mai duci și în instanță cu 2-3 termene, la un an și ceva de zile, ai toate șansele ca un proiect la care ai muncit doi ani, să se prelungească riscant de mult.

La proiectele cu finanțare europeană pe care le derulăm acum, muncesc la ele din 2015, cu studiu de fezabilitate, cu expertiză, cu avize și așa mai departe, ca să îndeplinesc condițiile din ghid, să obțin punctaj. Asta înseamnă doi ani și jumătate de muncă. Acum, aceste proiecte sunt în faza de achiziție. Dacă se întâmplă să am un astfel de ghinion, să se mai ducă un an de zile în instanță, nu mai am timp pentru implementarea proiectului”, spune președintele CJ Galați.

La Brăila, fac legea contestatarii de meserie

Primarul Brăilei, Marian Dragomir, se confruntă cu aceeași problemă. S-a ajuns chiar la o degringoladă să-i spunem „sistemică”, pentru că sunt firme ai căror administratori se ocupă sistematic cu contestarea licitațiilor: „Din punctul meu de vedere, un singur impediment este cel care ne pune cele  mai multe bețe-n roate: termenele foarte lungi la contestații din Legea Achizițiilor Publice, care dau posibilitatea unor societăți, care s-au transformat în contestatari de meserie, de a depune constatații și după ce pierd depun și alte contestații, fără niciun fel de repercusiuni”.

Firme în insolvență, cu „magnet” la câștigarea contractelor publice

Primarul Brăilei este nemulțumit și de altă lacună a Legii Achizițiilor Publice, cu care confruntat. Legea permite ca firmele aflate în insolvență să câștige contracte de lucrări, lucrări pe care nu le execută din lipsa banilor. Șantierul rămâne pustiu, iar firma câștigă o altă licitație, un alt contract, în care se întâmplă același lucru.

„Se dă și posibilitatea ca societăți aflate în insolvență să câștige licitația și după aceea să abandoneze șantierul pentru că nu mai au bani să termine lucrările, chiar dacă și-au asumat în scris finalizarea lucrărilor. Și când vrei să-i dai afară de pe șantier refuză să semneze predarea amplasamentului. Iar când te duci în instanță – caz concret – instanța ți-a  respins acțiunea motivând că n-ar trebui să se judece cu celeritate pe bază de ordonanță prezidențială, pentru că nu este ceva urgent. Și poate să urmeze cursul unui proces normal, care presupune alte întârzieri și oameni nemulțumiți în oraș, care adresează ”urări” doar primarului.

Una din problemele cu care ne confruntăm la Brăila, este faptul că societăți care nu finalizează lucrările sau cu care primăriile se judecă pentru că nu au respectat prevederile din caietul de sarcini, din oferta depusă, au posibilitatea să participe la alte licitații și iarăși ajungem în situații asemănătoare”, ne-a declarat primarul Marian Dragomir.

Riscul prețului celui mai scăzut: oferte la 55% din valoare

Un alt principiu al Legii Achizițiilor Publice, cel al prețului celui mai scăzut, care permite unor administratori de firme care nu au lucrări să depună oferte de lucrări foarte ieftine, de până la 55% din valoarea lucrărilor, ca să fie siguri că vor câștiga licitația. Principala urmare este că vor utiliza materiale de proastă calitate.

„Din punctul meu de vedere – poate mulți or să mă critice, dar îmi asum lucrul acesta – cel mai mare dușman al României după 1990 a fost „prețul cel mai scăzut” la achizițiile publice. Am să și argumentez. Au venit mulți cu valori la 55-65% din valoarea din proiect, au contractat lucrarea, după care nu au mai putut să o ducă până la sfârșit sau au pus materiale de proastă calitate. În momentul în care un proiect este evaluat la un milion de euro și tu vii să îl implementezi cu 600.000 de euro, este clar că trebuie să plătești angajații, trebuie să plătești materialele și trebuie să câștigi și tu ceva.

Și apar două semne de întrebare: ori proiectul a fost supraevaluat, ori tu, din disperare că nu ai ce să lucrezi, te-ai gândit că pui materiale proaste și rezolvi problema”, spune Costel Fotea, președintele CJ Galați.

 

 

Don't be selfish, share it on...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on Pinterest

Postați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*