Căderea economică a Galaţiului a „înfrânt” Comisia Naţională de Prognoză

muncitor* Deşi estimările specialiştilor indică uşoare creşteri la o serie de indicatori, statisticile demonstrează că economia gălăţeană are mari dificultăţi în a-şi reveni din criză

Există date certe că economia românească a depăşit criza, fiind înregistrată chiar o accelerare a creşterii economice. Aceste evoluţii sunt confirmate şi de experţii Fondului Monetar Internaţional, care recent şi-au revizuit raportul din octombrie 2014, în care prevedeau pentru 2015 o creştere de 2,5%, în raportul revizuit apreciind că economia românească va înregistra în acest an o creştere de 2,7%. Pentru anul 2016, experţii Fondului estimează o creştere de 2,9%. Potrivit raportului FMI, şi şomajul va înregistra o uşoară scădere la nivel naţional. În mod normal, această creştere economică ar trebui să fie reflectată şi printr-o creştere a economiilor locale, adică şi a economiei gălăţene.

Chiar dacă Galaţiul nu mai are multe dintre societăţile industriale de acum două decenii, care au fost închise şi în mare parte demolate pentru a fi transformate în afaceri imobiliare, încă mai are câteva companii industriale, cu aproximativ 29.000 de angajaţi, care pot da tonul creşterii economice. La combinatul ArcelorMittal sunt indicii că în acest an ar putea fi atins un nivel al producţiei de două milioane de tone, cu puţin peste producţia primului an de criză, 2009, când combinatul producea 1,9 milioane tone de oţel. A doua mare companie industrială a Galaţiului, Şantierul Naval Damen, aproape că nu a resimţit criza, în ultimii ani având în permanenţă acoperită cu comenzi producţia pentru anul în curs şi anul următor. La aportul industriei, se mai adaugă cele ale activităţilor portuare şi producţiei agricole. Aşadar, există „infrastructura” care să faciliteze creşterea economiei gălăţene.

Specialiştii de la Comisia Naţională de Prognoză au şi elaborat două prognoze care indicau creşterea economiei locale în perioada post-criză, însă de la an la an, estimările specialiştilor sunt infirmate de statisticile locale, care demonstrează că economia gălăţeană a încremenit în criză. Tentaţia ar fi să explicăm astfel de inadvertenţe prin faptul că prognozele specialiştilor nu sunt bazate pe date reale. Adevărul este probabil la mijloc. O prognoză nu este o descriere precisă a unei evoluţii economice viitoare, fiind mai degrabă cel mai favorabil scenariu. În acelaşi timp, economia gălăţeană nu îşi poate reveni după perioada 2009-2011, când au fost închise zeci de firme. Comisia Naţională de Prognoză îşi bazează studiile şi strategiile pe baza tendinţelor din economia naţională şi cea mondială, dar şi pe indicatori foarte precişi, cum ar fi produsul intern brut şi componentele sale, indicele preţurilor de consum şi deflatorul produsului intern brut, şomajul şi ocuparea forţei de muncă sau poziţia de cont curent a balanţei de plăţi. Faptul că prognozele dau greş în cazul economiei locale ţine mai degrabă de faptul că, deşi la Galaţi există potenţialul unei creşteri economice, există condiţiile economice favorabile şi „infrastructura” de producţie care să susţină o astfel de creştere, totuşi economia locală este la nivelul minim deoarece pe plan local nu se mişcă lucrurile cum ar trebui. Parcul Industrial, inaugurat în urmă cu un an şi jumătate, este în continuare pustiu, iar facilităţile acordate anul trecut de primărie prin scăderea impozitelor agenţilor economici în funcţie de numărul locurilor de muncă nou create au rămas fără urmări.

În prognoze, creşteri an de an, în realitate, scăderi an de an

Estimările specialiştilor de la Comisia Naţională de Prognoză sunt demolate sistematic de ceea ce se întâmplă sau, mai degrabă, nu se întâmplă la Galaţi. Demonstrează asta ultimele două prognoze ale indicatorilor economici în profil teritorial, realizate în 2012 şi decembrie 2014. La prognoza realizată în iunie 2012, la indicatorul „populaţia civilă ocupată”, specialiştii luau notă de cifrele din anii anteriori, 202.400 de persoane în 2008 şi 190.600 în 2009, cu scăderea înregistrată în 2010, la 179.400 şi uşoara revenire la 182.400 de persoane în 2011, estimând (în iunie 2012) că numărul gălăţenilor care aveau o ocupaţie la 31 decembrie 2012 urma să fie de 182.500 de persoane. Erau prognozate creşteri la 182.800 de persoane în 2013, 183.400 în 2014 şi 184.100 în 2015. În prognoza realizată în decembrie 2014, pentru perioada 2015 – 2017, în care sunt publicate cifrele „realizate” pentru anii 2012 şi 2013 constatăm diferenţele faţă de prognoza din 2012. Dacă în prognoză se estima că la 31 decembrie 2012 urmau să aibă o ocupaţie 182.000 de gălăţeni, în realitate numărul acestora a fost de numai 178.000. Pentru 2013, specialiştii mizau pe un număr de 182.200 de gălăţeni care să aibă o ocupaţie, dar în realitate numărul acestora a fost de numai 177.700. Şi în prognoza realizată în decembrie 2014, experţii Comisiei Naţionale de Prognoză au ţinut cont de contextul  creşterii economice de la nivel naţional şi au estimat că în 2015 ar urma să aibă o ocupaţie un număr de 178.600 de gălăţeni, urmând uşoare creşteri şi în următorii doi ani, la 179.400 de persoane, în 2016 şi 180.100 de persoane, în 2017. Precum se observă, la acest indicator situaţia reală din mediul economic al Galaţiului a demolat toate estimările din 2012 ale Comisiei Naţionale de Prognoză, pentru că ceea ce estimau specialiştii, o uşoară creştere de la an la an, a fost de fapt o continuă scădere de la an la an. În cel mai bun caz, statistica gălăţenilor care vor avea o ocupaţie în 2017 va fi de 180.000 de persoane, cu puţin peste nivelul din 2011 şi concluzia este că, cel puţin la acest indicator, economia Galaţiului este în continuare în criză. Conform rezultatelor recensământului din 2011, judeţul Galaţi are 536.167 de locuitori şi, cum numărul gălăţenilor care au o ocupaţie este de aproximativ 180.000, înseamnă că 350.000 de gălăţeni, ce reprezintă 65% din populaţia judeţului, trăiesc din pensii, agricultura de subzistenţă sau munca la negru.

4.000-5.000 de locuri de muncă, prognozate şi „evaporate”

Cam aceeaşi concluzie rezultă şi la analizarea evoluţiei la un alt indicator, „numărul mediu de salariaţi”. În 2008, în judeţul Galaţi erau 128.300 de salariaţi, în 2009 numărul acestora a crescut la 118.000, după care în 2010 şi 2011 a scăzut la 105.000. În iunie 2012, specialiştii Comisiei de Prognoză estimau creşteri de aproximativ 1.000 de salariaţi/an în următorii patru ani: 106.100 (2012); 107.000 (2013); 108.000 (2014) şi 109.100 (2015). Numai că în 2012 au fost în realitate cu 4.000 mai puţin (102.100), iar în 2013, cu 5.000 mai puţin (102.000). În prognoza elaborată în decembrie 2014 sunt estimate uşoare creşteri, la 104.800 de salariaţi în 2015, la 106.000 în 2016 şi 107.300 în 2017. Probabil că nu vom asista nici la aceste creşteri, care oricum sunt prea mici ca să poate influenţa în bine, oricât de puţin, economia locală.

Rata şomajului, întotdeauna peste estimări

La unul dintre cei mai edificatori indicatori economici, „rata şomajului”, se ştie că Galaţiul nu stă deloc bine, fiind de prin 2002, când au început „autodisponibilizările” de la combinat, în plutonul judeţelor cu cele mai ridicate rate ale şomajului. La prognoza din iunie 2012, la indicatorul „rata şomajului la sfârşitul anului” erau publicate cifrele din anii anteriori, 6,6% (2008), 11,1% (2009), 10,4% (2010) şi 7,6% (2011), fiind estimată la 31.12.2012 o rată a şomajului de 7,4% şi o scădere la 7,0% în 2013, urmate de alte scăderi la 6,8% în 2014 şi 6,6 % în 2015. Acesta era scenariul favorabil. Însă estimările Comisiei Naţionale de Prognoză au fost date peste cap de realitate. În 2012, rata şomajului a fost de 8,9%, cu 1,3% mai mare decât estimarea, iar în 2013 am avut la Galaţi o rată a şomajului de 9,2%, cu 2,2% mai mare decât estimarea specialiştilor. În prognoza elaborată în decembrie 2014, sunt estimate scăderi extrem de mici, la 8,7% în 2015, la 8,6% în 2016 şi 8,4% în 2017. Dar aceste scăderi ale ratei şomajului par obiective iluzorii în condiţiile în care la începutul lui 2015 rata şomajului era de 9,44%, puţin mai mare decât la începutul lui 2014, când era de 9,05%. Revenirea ratei şomajului la un nivel apropiat de cel dinainte de criză, respectiv la 5,7% – cât era în 2007, ar presupune o scădere de 3,5 – 4%, care nu s-ar putea produce decât în condiţiile apariţiei peste noapte a unor investiţii miraculoase, cum a fost cea a companiei Yazaki, care a preferat să îşi deruleze investiţia la Brăila. Acea investiţie a fost pierdută la masa verde, în discuţiile cu investitorii, cărora, dacă le-ar fi fost acordate facilităţi mai bune decât la Brăila, cu siguranţă că şi-ar fi dezvoltat investiţia la Galaţi.

„Peştişorul de aur”: în 2017, un salariu mediu de 1.747 lei

Cam aceleaşi infirmări ale prognozelor economice se produc şi la alt indicator, „câştigul salarial mediu net lunar”. Potrivit statisticilor, la Galaţi valoarea salariului mediu net a crescut şi în anii de criză, de la 1.219 lei în 2008 la 1.254 lei în 2009, la 1.269 lei în 2010 şi 1.336  lei în 2011. În iunie 2012, specialiştii de la Comisia Naţională de Prognoză estimau continuarea creşterilor: 1.409 lei (la 31.12.2012); 1.487 lei (2013); 1.540 lei (2014) şi 1.591 lei (2015). Dar la 31.12.2012, media salariului net a fost la Galaţi de 1.351 lei, cu 60 de lei mai mică decât estimarea, iar în 2013 de 1.435 lei, cu vreo 50 de lei mai mică decât valoarea estimată. La prognoza realizată în decembrie 2014, au fost estimate creşteri la 1.590 lei în 2015, la 1.674 lei în 2016 şi la 1.747 lei în 2017. Dacă s-ar păstra decalajul din 2012-2013, dintre prognoză şi cifrele reale, şi s-ar ajunge ca în 2017 salariul mediu net la Galaţi să fie de 1.700 de lei, ar fi o ceva. Ar fi ca o dorinţă îndeplinită de „peştişorul de aur”.

În schimb, PIB-ul Galaţiului e ca-n prognoze

În ceea ce priveşte PIB-ul judeţului, cifrele reale nu contrazic prognozele. În 2008, PIB-ul Galaţiului a fost de 10,49 miliarde lei, în 2009 a scăzut la 9,68 miliarde, în 2010 a fost de 9,85 miliarde, iar în 2011 a fost de 10,85 miliarde lei. În iunie 2012, Comisia Naţională de Prognoză estima că, la 31.12.2012, PIB-ul va fi 11,35 miliarde şi, într-adevăr, a fost de 11,48 miliarde. În aceeaşi prognoză se estima că în 2013 PIB-ul judeţului va fi de 12,12 miliarde şi cifra reală a fost de 12,28 miliarde. În prognoza din decembrie 2014, specialiştii estimează că PIB-ul Galaţiului va creşte în acest an la 13,54 miliarde, în 2016 ajungând la 14,29 miliarde, iar în 2017 la 15,09 miliarde. Păstrând trendul din ultimii ani, sunt şanse ca aceste valori vor fi atinse şi chiar uşor depăşite. Probabil că secretul acestei predictibilităţi crescute a PIB-ului judeţului este dat de faptul că în principal producţia industrială, în care mai sunt cele aproximativ 29.000 de locuri de muncă, dar şi agricultura, navigaţia, exploatarea portuară, etc. asigură un nivel al veniturilor care nici nu creşte spectaculos, dar nici nu scade.

Don't be selfish, share it on...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on Pinterest

One Comment

  1. De pomana scrieti articole (poate chiar interesante) daca acestea sunt sunt acoperite de reclame de care nu se poate scapa, fapt ce face imposibila citirea articolului. Inteleg ca reclamele va aduc bani, dar mi se pare de bun ca acestea sa nu fie atat de acaparatoare.

Postați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*