Bogdan Brânzan: „În ultimii ani, Galaţiul a intrat într-o criză de identitate, mai ales culturală”

  • Interviu cu Bogdan Brânzan, preşedintele Asociaţiei „Galaţi, oraşul meu”

Reporter: După nume, Asociaţia „Galaţi, oraşul meu” pare să fie un suport, o aplicaţie pentru patriotismul local, care la Galaţi şi-a găsit cu greu forme de manifestare.

Bogdan Brânzan: Ne-am gândit la această denumire a asociaţiei luând în calcul sentimentul de apartenenţă la un anumit spaţiu, ţinând cont de faptul că, în ultimii ani, senzaţia mea a fost că Galaţiul a intrat într-o criză de identitate, mai ales culturală.

bogdan branzan 2Reporter: Ce ar însemna asta pentru gălăţeanul simplu?

Bogdan Brânzan: Adică omul să se regăsească şi să vibreze în raport cu anumite evenimente care sunt într-un anumit spaţiu şi să simtă că aparţine acelui spaţiu. Asta este ideea.

Reporter: Autorităţile au făcut foarte puţin, spre deloc, în această privinţă.

Bogdan Brânzan: Un mare dezavantaj pentru gălăţeni a fost că, din păcate, nu am avut un primar care să aparţină acestor locuri. Nu am cunoştinţe despre primul primar al Galaţiului după 1990, dar ştiu că toţi ceilalţi au fost originari din alte zone ale ţării. Din punctul meu de vedere, ne-a dezavantajat foarte mult acest fapt, pentru că aceşti primari nu simţeau ca nişte gălăţeni adevăraţi. Eu zic că asta a contat, evident în sens negativ. Nu au fost interesaţi de istoria Galaţiului.

Reporter: În ultimii ani, am semnalat la doi primari şi un viceprimar că la Galaţi, în 1911, a avut loc primul zbor cu un hidroavion românesc, inventat, construit la Galaţi de Ioan Paulat. Le-am sugerat să fie pus în valoare acest moment, eventual printr-o machetă a hidroavionului, dar…

Bogdan Brânzan: Şi a mai fost şi prima cursă aeriană de călători în 1925!

Reporter: Da, avem legături cu istoria aviaţiei, dar niciunul nu a vrut să pună în valoare toate astea. Dimpotrivă, clădirile vechiului aeroport au fost demolate cu graţie, pentru a se construi un centru comercial.

Bogdan Brânzan: Exact cum am spus, nu au fost interesaţi de istoria Galaţiului, nu au fost interesaţi să readucă în actualitate anumite realizări pe care le-a avut oraşul Galaţi de-a lungul timpului.

Reporter: Asociaţia „Galaţi, oraşul meu” a fost lansată în vara anului trecut şi între timp aţi şi realizat mai multe proiecte. Cum a început totul?

Bogdan Brânzan: Grupul exista de mult. Practic, grupul e configurat de acum trei ani, când am început cu profilul de Facebook „Blocul Ţiglina”, care a luat amploare şi apoi am cunoscut colecţionarii cărţilor poştale şi astfel s-a creat nucleul de bază. Am încercat să aduc alături de acest grup şi câţiva fotografi, care au răspuns pozitiv. Domnul director al Complexului Muzeal pentru Ştiinţele Naturii, Mădălin Şerban, ne-a ajutat foarte mult la organizarea fiecărei expoziţii. De altfel, dumnealui este membru al asociaţiei noastre, ca şi domnul director al Muzeului de Istorie, Cristian Căldăraru. Ne-am gândit că vom deveni o voce dacă vom avea şi un statut juridic şi aşa am ajuns la ideea înfiinţării asociaţiei Aşa a luat naştere Asociaţia „Galaţi, oraşul meu”, în septembrie, anul trecut.

Reporter: În doar nouă luni, asociaţia a devenit cunoscută la Galaţi.

Bogdan Brânzan: Am avut câteva acţiuni cu impact. Am avut dezbaterea publică referitoare la tasarea falezei, la care am invitat şi reprezentanţii administraţiei locale. Este un fenomen îngrijorător pentru oraş, dar, din păcate, nu atât de îngrijorător pentru cine trebuie, pentru cine ar trebui să se implice cu adevărat, respectiv administraţia locală. Am înţeles că acum se lucrează, că este o variantă de reabilitare a falezei în cadrul unui proiect cu bani europeni, ceea ce e foarte bine. Şi noi am propus această variantă de la bun început. Am mai avut şi o altă dezbatere referitoare la degradarea clădirilor istorice din oraş, asta apropo de istoria Galaţiului şi de lipsa de reacţie faţă de patrimoniul local care se degradează de la o zi la alta. Şi este păcat, pentru că sunt foarte multe clădiri care ar putea fi reabilitate şi am avea o zonă de vizitare. Ne-am putea gândi şi la potenţialul turistic al oraşului, ţinând cont de faptul că toate navele de croazieră pe Dunăre ne ocolesc, nu fac escală la Galaţi, ceea ce este inadmisibil. Şi am mai avut o acţiune de impact, „Vrem cinematograf în Galaţi”, în cadrul căreia am făcut toate demersurile pentru a readuce cinematografia în oraşul nostru, ştiut fiind faptul că la ora actuală Galaţiul a rămas fără niciun cinematograf şi trebuie să mergem la Brăila pentru a viziona un film.

Reporter: La un moment dat a existat şi un protest, şi aici am o observaţie, că gălăţenii protestează mai mult pe Facebook. Nu participă concret la proteste.

Bogdan Brânzan: Este o realitate. Nu avem cultura civică, oamenii sunt comozi, sunt dezbinaţi, e greu să îi mobilizezi la astfel de acţiuni, în stradă. Nu face parte dintre obiectivele noastre organizarea de acţiuni de protest. Noi am abordat iniţial o altă atitudine, de cooperare, de colaborare cu autorităţile locale dar observând lipsa de reacţie la dezbaterile pe care le-am avut, a trebuit să ne pliem şi să abordăm altfel problema şi de aceea am şi ajuns la acţiunea în stradă, prin care am încercat să punem şi un pic de presiune, pentru că nu s-a întâmplat nimic în urma altor demersuri, petiţii, adrese, prin care aduceam şi soluţii.

Reporter: După protestul „Vrem cinematograf la Galaţi” ce s-a mai întâmplat?

Bogdan Brânzan: Am primit o veste bună printr-o corespondenţă pe care am avut-o pe mail cu secretarul de stat la Ministerul Culturii, Bogdan Stanoevici, în sensul că se schimbă ceva. Am început să avem o colaborare bună cu directorul Casei de Cultură a Sindicatelor, dl Ovidiu Manole şi am difuzat la Casa de Cultură trei filme. Cunoscând distribuitori de filme şi regizori, unul dintre ei mi-a sugerat să îl contactez pe domnul secretar de stat şi dumnealui mi-a dat vestea bună, că s-a schimbat conducerea RADEF-ului şi s-a dat undă verde la predarea spaţiilor cinematografelor către autorităţile locale. Dacă administraţiile locale nu vor să preia cinematografele, vor trebui să justifice de ce. Să vedem ce se va întâmpla în urma acestor măsuri, dacă autorităţile locale se vor implica şi vor dori să preia cele două cinematografe care au mai rămas, „Dacia” şi „Flacăra” şi Grădina de Vară „Central”, o bijuterie, în centrul oraşului.

Reporter: Au mai fost şi câteva activităţi, să le spunem „retro”, ale asociaţiei, de reamintire a Galaţiului de odinioară.

Bogdan Brânzan: Da, am mai organizat seri culturale, deosebite, împreună cu doamna Angela Baciu. De fapt, a fost iniţiativa dumneaei, o seară în genul anilor ’20, la „Casa Serfioti”, proprietatea domnului Marcel Capriş. A fost o seară clasică, cu muzică, dans, poezie, o seară la care lumea a venit costumată adecvat. Am mai avut, împreună cu Direcţia Judeţeană de Cultură şi majoritatea instituţiilor de cultură din Galaţi, teatre şi muzee, un eveniment deosebit, „Galaţii de altădată”. Ne mai gândim să organizăm pe 10 iulie, tot la „Casa Serfioti”, o seară specială, cu muzică clasică, teatru şi dans de societate. Vom mai organiza în octombrie, la Muzeul de Istorie, şi o expoziţie de uniforme ale celor patru arme din Ministerul de Interne, respectiv Poliţia naţională, Poliţia de Frontieră, Pompieri şi Jandarmerie. Apropo de atitudinea noastră de colaborare cu autorităţile locale, cu Primăria Galaţi, am lansat propunerea să scriem împreună un proiect cu finanţare europeană pentru reabilitarea unora dintre clădirile istorice din centrul oraşului, care aparţin primăriei.

Reporter: Din păcate, observăm că în centrul oraşului încă se mai demolează imobile vechi, în loc să fie consolidate şi restaurate.

Bogdan Brânzan: Da. Nu înţeleg ce se întâmplă, pentru că sunt şi zone protejate. E o chestie foarte ciudată. Mai nou, sunt cele două imobile de pe strada Mihai Bravu, care sunt într-o stare foarte avansată de degradare. Sunt lăsate să se degradeze pentru ca, după aceea, să fie imposibil de reabilitat.

Reporter: Domnul Marius Mitrof, de la Direcţia pentru Cultură, îmi spunea în urmă cu doi ani că primăria demarase o identificare a imobilelor care au statutul de imobil de patrimoniu. Mi se pare inadmisibil ca, la 14 ani de la apariţia Legii 422, primăria să nu aibă lista imobilelor de patrimoniu.

Interviu cu Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi: Oraşul de sub oraş, legendă sau adevăr?

Bogdan Brânzan: Lista, dar şi o strategie clară, pentru că de fapt nouă asta ne lipseşte: nu avem o strategie pe nimic, nici pe dezvoltare economică, nici pe patrimoniu. Acum se lucrează şi chiar salut iniţiativa primarului de a invita societatea civilă să participe la dezbaterea referitoare la mobilitatea urbană în oraşul Galaţi. De fapt, aşteptăm un dialog permanent al administraţiei cu societatea civilă. Asta înseamnă administraţie transparentă şi modernă. Să fie într-un permanent contact cu societatea civilă, cu problemele reale ale societăţii, ale oamenilor. Primarul reprezintă comunitatea, acesta este rolul lui şi trebuie să se implice în toate problemele comunităţii.

Reporter: În general, în ceea ce priveşte patrimoniul cultural, administraţia gălăţeană a avut proiecte sortite eşecului. În urmă cu şapte-opt ani, a înfiinţat Fundaţia „Nicolae Mantu”, a organizat o colectă pentru salvarea „Casei Mantu” şi iată că acum „Casa Mantu” este de vânzare.

Bogdan Brânzan: Şi într-o stare avansată de degradare, ca şi „Palatul Gheorghiu”, care este într-un litigiu ce nu se mai sfârşeşte. Probabil că atunci când se va pronunţa instanţa se va pronunţa doar în privinţa terenului, pentru că clădirea va fi irecuperabilă. S-ar putea proceda ca la Sibiu. Am citit cartea preşedintelui Iohannis, „Pas cu pas”, şi acolo spune clar că Primăria Sibiu a venit cu nişte facilităţi, pentru a-i determina să îşi renoveze clădirile. Sunt tot felul de variante de a-i stimula pe proprietari să înceapă renovarea clădirilor.

Vezi şi: FOTOGALERIE: Primul pasaj pietonal postdecembrist

Reporter: Revenind la activitatea Asociaţiei „Galaţi, oraşul meu” în cele nouă luni de la lansare, nu au fost şi momente grele?

Bogdan Brânzan: Optimismul vine din realizările pe care le ai, însă au fost şi momente grele, când am vrut să renunţ, recunosc. Dar au fost şi realizări care m-au mobilizat şi ar mai fi şi faptul că împreună, în acest grup, ne stimulăm reciproc şi asta ne face să mergem înainte. Părerea mea este că am reuşit să creăm un curent favorabil societăţii civile, au început să se mobilizeze oamenii şi încep să strângă rândurile. De fapt, asta am încercat de la început, să schimbăm mentalităţile în legătură cu atitudinea civică şi implicarea oamenilor în viaţa comunităţii, dar şi schimbarea percepţiei în legătură cu administraţia locală. Nu trebuie să aşteptăm să ni se ofere, trebuie să ne implicăm şi noi în viaţa comunităţii.

Don't be selfish, share it on...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on Pinterest

2 Comments

  1. Circumspect says:

    Acest Branzan mi se pare a fi totusi un pic oportunist, un pic pervers, un pic ipocrit, un pic aservit. Pe langa faptul ca nu stii cu ce se ocupa si s-ar parea ca are un post in politia de frontiera de unde nu prea ar avea el treaba cu organizarea de nu-s ce asociatii de incontrat autoritatile, pare si cam prieten cu ele. Nu zice nimic de cinematografele Tiglina si Doina, de la Flora, care s-au transformat subit in discoteci si bingo desi erau cele mai bune din oras (pe ecran lat). O da cu monumentele dar se face ca nu observa cum Mitrof nici macar niste placute nu a pus la monumentele astea istorice, atatea cate sunt. Saluta initiativa primarului despre mobilitatea urbana dar nu observa ca acesta, prin nevasta, a inchis spatiul de trecere din preajma Teatrisului, a doua locatie inchiriata de Simona in asociere cu niste insi… DEci, haida-de dom Branzan, coleg de asociatie cu Caldararu de la Muzeul de Istorie, un dinozaur de pe vremea cand era sef la Tebere Scolare, Madalin director de Muzeul Stiintelor Naturii, supus al CJ etc.

  2. Mai mult decat circumspect.
    Domnule Branzan, de cand e Stan primar, au fost mai multe evenimente culturale de calitate decat au fost in toate mandatele predecesorilor. Ar fi frumos sa fiti corect si sa nu mai mintiti poporul cu televizorul.
    Vorbiti frumos dar nimic concret.
    De vrajeala suntem buni cu totii.

Postați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*